Mi-a spus cineva, recent, de unde provin visele noastre. Și cine sînt cei care ni le implinesc…
Ele sînt trimise de îngeri, ne sînt date pentru ca, din cînd în cînd, să avem știință de lumea cea nevăzută a puterilor de sus. Un vis este nu numai o modalitate prin care îngerii vorbesc cu noi, ci și un dar care ni se oferă, la picioarele nopții, ca alt mod de a ne arăta că nu sîntem lăsați la voia întîmplării.
Oamenii care ne implinesc visele – pentru că există și astfel de semeni – sînt de fapt trimiși îngerești, mesageri ai lor. Printr-un joc de roluri, ei devin mesageri ai mesagerilor, multiplicînd astfel regula jocului divin în care sîntem cu toții părtași. Așa cum omul, în ipostaza lui de creatură, trebuie să își manifeste și atribute de creator, la rîndul lui, el are de împlinit roluri de mesager. Îngerul este cel ce ne trimite și împlinește visele noaptea, iar omul drag e cel ce ni le dăruiește, cu lumină, ziua.
Am văzut locuri unde pînă și animalele rîd cu ochii, de bucurie că visul lor – de a sta împreună cu oamenii – se împlinește… Am văzut oameni fericiți și bucuria inundînd pînă și marginile ființei lor… Am trăit momente în care lumina lichidă s-a transformat în apă, apoi bucuria s-a făcut stîncă, sporind taina nemărginirii celor necuprinse de mintea omenească, dar trăite din plin de simțurile noastre.
Am văzut cum moștenirea miracolului nu ține cont de nimic și se transmite prin trăire, nu prin cuvînt sau învățătură. Cum copiii urmează, fără să știe, visurile de noapte ale părinților și le transformă în vise de zi, urmînd să fie, la un moment dat, împlinite. Dacă astfel de lumi există, dacă astfel de oameni mi-a fost dat să întîlnesc, înseamnă că și visele mele au prins contur și formă reală, întru miros de bună mireasmă duhovnicească…
