Viscol de-amurg

Viscol de-amurg
Urăște-mă când pleci fără tăgadă, Din basmul nostru cel perfid Și lasă gândurile încet să-ți cadă, Pe lacrima ce-ți e rănită într-un rid. Mai uită-te incă o dată la cutremur, Când pleci, cu toată amintirea 

Sunt priviri

Sunt priviri
ce poartă către o lume cunoscută Bogate-n trăiri, atingeri tandre și sărută Sunt ciripit, aripi și picături de rouă Ca pe-o adiere caldă și lună nouă Ajungi să le simți... Întreg ținutul le e cântec 

Ce nu s-a spus

Ce nu s-a spus
În cadrul ultimei dezbateri televizate nu s-a declarat nimic în legătură cu intrarea în iarnă a poetului. La fel au procedat agențiile de știri și institutele de sondare a opiniei publice, care n-au spus nimic 
1 2 3 4