Poetul

Poetul
Poetul avea aripi lungi de hârtie. Când le ținea strâns pe lângă trup se aşterneau pe pământ. Când le deschidea, se făcea uşor ca pana, cumpănă- n văzduh. El ştia secretul copacilor, cum ancorați de 

Străini

Străini
Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii Dacă desculţă iarăşi trec prin vreme Sau port povara altei veşnicii Pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri. Nu ai 

Floarea roz

Floarea roz
Într-un parc, a înflorit Floarea roz, care-a iubit. Ziua-i rouă, Noaptea-i plouă! Ziua-i Soare, Nopţile îi sunt uşoare. Noaptea-i Lună, Ziua-i bună. Într-un parc, S-a uscat un copac. Floarea roz n-a rezistat, Şi-ntr-o zi, Cu 
1 2 3 4