Postul
Una dintre încercările la care este supus omul contemporan (și în ultimul timp parcă voit-afișată) este practica – penitentă sau cu bucurie asumată – a postului. Devine chiar un mod de a fi să postești,
April 2016
Mitocănia / Mitocanul
Desigur, mai toată lumea ştie ce înseamnă, în limbajul actual, "mitocan" – om care are comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic (DEX). Există, de asemenea - în limba română - o multitudine de sinonime, în cazul acestui
Timp de gândire
Timp... gânduri... Între timp m-am gândit că dacă aş avea timp între gânduri, M-aş plimba frivol, printre rânduri... Dar ce fac cu gândurile care s-au strâns de-a lungul timpului?! Gânduri ce au avut nevoie de
Existenta
Tresar asemeni unei aripi obosite, blocata între clipe şi dorinţe.. sufletu-mi pare o coardă neacordată intre existenţă şi destin. Sunt prinsă între azi şi ieri.. intre regrete şi aşteptări, agăţată de clipe şi întrebări fără
Eu versus
Trag de mine, explodez pe dinauntru, La exterior indiferent și rece, și parcă se-ntrece cu mine un alt eu cât zece, apoi dispar un timp, cât, interiorul se reculege. Visez multe, uneori mă visez în
Amurgul
Ce sadică ești cu mine Pe acest pat din jar: Sunt doar a ta pradă? Trebuie sa fiu solidar? Ochii noștri nu se recunosc- Ai mei-s negri de lumină, Ai tăi? Râdem ca doi nebuni
Reflexie pe sticla
Chipul tău, proiectat în vitrina magazinului de ceramice… Reflexie în culori gălbui, născută din ondulaţia luminii pe toate acele forme mai mult sau mai puţin stranii, din lut copt – oale, ulcele, vase, amulete, idoli,
Sa-ti fie dor de tine…
Nu te-am iubit asa cum am crezut, nu te-am iubit niciodata, zic acum cu precizie. Nu ti-am terminat cartile. Foyer zace pe masuta de langa fereastra laolalta cu Rusinea si Furia si cartea ta. Le-am
Jumătate
De multe ori aștept să vii Și azi, și mâine, și-n eternitate Să-mi spui că ți-a fost dor să fii Că poate ești, dar doar pe jumătate. Ne-am întâlnit și poate-am supărat destinul Căci s-a
Cât timp a mai rămas din NOI
Îmi plec gândurile și îmi aud tremurând speranța. Șerpi vineții ce-mi leaga ființa de pământ dragostea de ură, iertarea de răzbunare pamânt căruia, odată, ii dedicai ofranda delicată a inimii credință dulce si doar de
Moment
Cu ochi plouați de somn îți caut chipul În semirealitatea dimineții. Încet, perdeaua de ceață se ridică, Trăgând ușor după ea Un zâmbet împietrit. Picioarele tale alungă rătăcite Cearceafurile albe, pline de noi. Le împingi
Sărutul
Te-aș săruta, acoperindu-ți trupul cu totul așa acum frunzele, - când e toamnă - adumbresc pământul ca să-i țină de cald!
Zi de primavara
Se așterne ceata peste orașul adormit Precum o boala ce se raspandeste-ntr-un corp sanatos Particule mici de apa plutesc în aerul rece de dimineață, Asta e o zi de primavara întristata. Vântul rece împrăștie un
Legendele dansului, la Întâlnirile JTI
Mats Ek, va prezenta pe 7 și 8 octombrie, la Teatrul Național București, în cadrul Întâlnirilor JTI, două lucrări coregrafice extraordinare, alături de soția și muza sa, Ana Laguna. Mats Ek este laureat al Premiului
Cei patru “s”
Întotdeauna i-am invidiat la modul cel mai amical pe cei care știu să fie, în împrejurările grele ale vieții, senini și calmi. Nu ni se cere sa fim fericiți, dar cred că ni se cere