Am scris pe un zid pe care-l dezbracasem de iluzii, de ganduri sau regrete. Am scris ceea ce credeam, sau poate am crezut candva, undeva in alt timp. Si am plecat fara sa intorc privirea,
Dumnezeule, esti sus Sau te ascunzi de mine? Asculta-mi ruga mai presus De tot ce crezi ca-i bine. Trimite-un inger, zeci, o mie Cu aripi grele, cu cor de lacrimi Sa imi ridice numai mie
Un gând încolţit-am în minte, Duioasele amintiri se sparseră-n cuvinte, Să te iubesc o viaţă aş fi vrut, Eternele iluzii de odat' au dispărut. Cu sărutări profunde chipul aş fi vrut să ţi-l acopăr, Iar
cu braţe nesfârşite de vânt, ar vrea sa zboare deasupra cuvintelor peste cer şi pământ, peste lumile lui unde umbrele nasc tăceri fară gând. într-un zbor frânt, aripi îmi legi, de pe buze-mi culegi azi
E vară-n părul tău, iubito, Deși cad stele, nu murim; Atâta liniște e dincolo de buze, E vara-n care ne iubim. Din ochii tăi răsare luna Pe cerul unei toamne noi; Atâta liniște e dincolo
Din durere iti cladesc Un templu. Hai, paseste. Te-asteapta flori ce se-ofilesc Pe marmura prea rece... Stiu, nu-ti doresti un sceptru Coroana ti-e prea mare Si-n fata ta doar usi se-nchid Si freamata zavoare. Esti
De-ar fi să pot Aş schimba lumea. De-ar fi să pot Aş da puterea de-a schimba şi altora. De aş putea, Eu m-aş schimba Şi mai ales Pentru că-aşa Toţi s-ar schimba Din lumea rea.
Așadar... 1. Să cânte fanfara! (Nu e nevoie de explicații, veți vedea, o să vă descurcați. În ceea ce mă privește, eu m-am amuzat copios.) 2. Și, dacă tot ne distrăm: tu cât de sus
Două minute de frumusețe. O incursiune tridimensională printre creațiile lui Salvador Dali: vă puteți plimba prin peisajul oniric folosind comenzile situate sus, în partea stângă a videoclipului. O creație digitală a The Dali Museum.
Am mai scris – e drept că de mult prea puține ori față de cît ar merita – despre mama. Am mai simțit și am mai împărtășit gînduri și trăiri la adresa celor ce își
Dacă te doare trupul cel ostenit de vreme, Prin carnea ta trec săbii cu vârful otrăvit, Te trag în jos genunchii și sufletul îți geme Și nu-ți aduci aminte cum ai îmbătrânit, Cum te-au lăsat
Sunt multe primăveri în mine, Iubiri, la fel de multe sunt Şi toate zborurile mele frânte, Ajută-mă, auzi, să le salvez cu un sărut. Sunt multe primăveri în mine, Înmugurită-mi este carnea şi ochii înfloriţi
M-am ascuns, În spatele unui zâmbet sa-ti pară, Ca bine îmi este, Dar uneori norii se așază în geană, Îmi e teamă, Ca zâmbind, voi rănii norii, Și mă voi trăda, Prin lacrima lor picurânda.
Balcanii au fost marcaţi tot timpul de instabilitate politică ȋntreţinută de interesele hegemonice ale marilor puteri care s-au ciocnit de-a lungul istoriei ȋn expansiunea lor chiar pe teritoriile popoarelor balcanice, transformându-le ȋn câmpuri de luptă
Scriu pentru că în sufletul meu e vrajbă Și totul arde ca o mie de torțe În așteptarea ta. Scriu pentru că afara e soare Și în suflet e aprig ger... Și tu tot nu