Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Eram îmbrăcată doar cu inima ta pe umărul stâng,
iar pe umărul drept îmi purtam păcatele de iertat.
Cine să-nțeleagă de ce ai plecat? Cine?
Câteodată m-apucă să-ţi scriu în semnul infinitului,
Să-ţi scriu la nesfârşit cu ovale de toamnă
în care somnul de frumuseţe se trezeşte albind întunericul,
Cu ele să-ţi arunc în geam când valul ne răstoarnă
Ori cu inima mea din puiucul timpului.
Câteodată m-apucă să-ţi scriu răsfoind întunericul,
Să-ţi scriu rotund în ovale de infinit
în care toamna hoinăreşte paşii curaţi,
Cu ele să-ţi alin suişul când sărutul a încâlcit
Aripile îndrăgostiţilor nevinovaţi.
Câteodată m-apucă să-ţi scriu,
Ȋn semnul infinitului să-ţi plâng,
Cu păcatele mele de iertat pe umărul drept,
Cu inima ta în ovale de toamnă pe umărul stâng
