Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Z de la zombi

Farmecul discret al bătrâneţii

Bunicii au şi ei o istorie, înscrisă în multe alte istorii. Adeseori, avem tendinţa să considerăm că anumite lucruri sunt...

Continuare...


Powered by

Z de la zombi

Mădălina Dumitrachede @
23 June 2014

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că Webcultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim pentru susținere!

World War Z (2013) – blockbuster apocaliptic, dar bine-uns.

Cândva doar un gen transgresiv, ce se adresa unui public de nişă, filmul cu zombie a suferit modificări mai ales după ce Danny Boyle l-a recitit într-o cheie proprie, în 28 Days Later (2002) sau după remake-ul Dawn of the Dead (2004), realizat de Zack Snyder.

World-War-ZÎn vara anului 2013, a fost rândul lui Brad Pitt să revitalizeze acest gen, într-un blockbuster plin de morţi-vii, în World War Z.

Adaptare a romanului postapocaliptic, scris de Max Brooks, publicat în 2006, World War Z nu pierde prea mult timp încercând să expună emergenţa unui microb ucigător, răspândit pe toată suprafaţa globului pământesc. Încă de la genericul filmului, aflăm despre acest virus mortal ce atacă întreaga omenire. Nu i se cunoaşte originea, dar i se ştie cu certitudine periculozitatea.

Astfel, într-o dimineaţă ca oricare alta, Gerry Lane, împreună cu familia sa, se află într-un blocaj de trafic. Lane, fostul investigator ONU, simte dificultatea obstacolului. Blocajul din trafic nu e tocmai unul obşinuit; cerul e brăzdat de elicoptere, iar străzile sunt ticsite cu poliţişti pe motociclete.

Ceva straniu  face ca oamenii să se atace unii pe alţii, cu ferocitate – un virus letal care se propagă dintr-o singură muşcătură. Acesta modifică oamenii sănătoşi în creaturi de o sălbăticie greu de imaginat. Vecinii se întorc împotriva vecinilor, un străin amabil devine brusc un duşman mortal. Pe măsură ce numărul celor infectaţi copleşeşte rapid efectivul armatelor lumii, iar guvernele devin tot mai neputincioase, Lane este silit să se întoarcă la viaţa periculoasă pe care o dusese înainte de a se retrage, pentru a declanşa o investigaţie globală căutând sursa epidemiei, precum şi mijloacele prin care să poată fi oprită răspândirea sa. New York, Barcelona, Berlin, Paris, Londra, Moscova, Mexico City, Sydney, Roma…Metropolă după metropolă, ţară după ţară, globul pământesc cade sub asediul unei pandemii care ameninţă să distrugă omenirea. Pandemia devenise globală.

Dacă la începuturi, George Romero (fondatorul creaturilor “zombi”) îi plasa doar într-un centru comercial sau un singur oraş, de această dată, Marc Forster vizează lumea-ntreagă. Evident, Statele Unite reprezintă principalul teatru de război, dar, încet-încet se ajunge la o anumită mondializare a pericolului, pe ecran apărând Coreea de Sud, Israel sau Marea Britanie. În acest lungmetraj, nu mai apar doar oraşele americane invadate de armatele de zombi, ci găsim chiar simbolicul zid de pe teritoriul Ierusalimului. Marc Forster creează o impresionantă scenă a haosului, spulberând şi credinţa că acel spaţiu ar fi protejat de divinitate. Niciun zid nu mai face faţă acestui pericol. Regizorul exploatează din plin topografia oraşului Ierusalim încercând să prezinte viziunea sa pacifistă, în scena ocupării de către zombi a “pământului sfânt”. Cântecele reunite ale arabilor şi ale evreilor stârnesc cumplita invazie.

Pendulând între grozăvia efectelor speciale (rapiditatea morţilor-vii este exacerbată, iar mareea de creaturi ocupă tot ecranul) şi zonele retrase, dar eficiente (avionul, laboratoarele OMS), filmul evită să indice viziunea politică. În anii ’60 ai secolului XX, rinocerizarea era o metaforă ivită de la politic, astăzi, în secolul XXI, zombificarea pare să indice mai degrabă intruziunea tehnologiei şi a excesului chimic în distrugerea relaţiilor dintre oameni.

World War Z

Regizor: Marc Forster
Scriitor: Max Brooks
Scenarist: Matthew Michael Carnahan, Damon Lindelof
Compozitor: Marco Beltrami
Operator: Robert Richardson
Producător: Ian Bryce, Dede Gardner, Brad Pitt
Monteur: Matt Chesse

Distribuţia:
Brad Pitt (Gerry Lane)
Mireille Enos (Karen Lane)
Daniella Kertesz (Segan)
Abigail Hargrove (Rachel Lane)
Fana Mokoena (Thierry)
Fabrizio Zacharee Guido (Tomas)
Sterling Jerins (Constance Lane)
Eric West (Jason)
Matthew Fox (Parajumper)
James Badge Dale (Speke)
David Morse (Burt Reynolds)

Marc Forster părăseşte pista fantastică ce vizează originea monştrilor şi se mulţumeşte cu o lectură scientistă şi raţionalistă (un virus produce pandemia). Ideea infecţiei maligne şi rapide impune principiul vindecării, deci distrugerea fantasmei apocaliptice. Având în vedere că pe ecran nu apar scene sângeroase sau viscere expuse în gros-plan, putem spune că este un onest film “pop-corn”. Aproape două ore de teroare psihică, dar fără o viziune clară, fac din World War Z un blockbuster cu accente pacifiste. Superstarul Brad Pitt se identifică, cu uşurinţă, cu eroul din această poveste. În toate condiţiile (pe pământ, în aer sau pe apă), actorul american  duce divertismentul de la A la Z. Brad Pitt salvează omenirea de un rău necunoscut,  aşa cum s-a putut vindeca lumea de ciumă, în cumpliţii ani ai Evului Mediu. Realizatorul şi-a amintit, desigur, de tot arsenalul genului, pornind chiar de la terifiantul White Zombie (1932), cu Bela Lugosi, până la Night of the Living Dead (1968), de George A. Romero.

Ritmul este impecabil pentru o peliculă din această categorie, interpretarea este fără greşeală, muzica nu oferă spectatorului prea multă tihnă, iar efectele vizuale îi atacă retina, totuşi acest tur de forţă pare lipsit de “personalitate”, fiind un blockbuster apocaliptic artizanal.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă.
Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC “I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.