Vocea din mine

Ți-am auzit vocea în mine
O voce caldă îmi spunea ce iubea
Născută era parcă să aline
Gânduri pe care gura le tot oprea.

Dar cine ești tu, suflet, robit de durere?
Ce ești pe-acest pământ muritor?
Din marea plină de taine și mistere
Ești țărm pe care valurile lasă doar dor?

Din ce te naști și tot renaști
Din sângele ce s-a vărsat în zi de Paști?
Oare țărâna îți e scânduri fără ferestre
De tot uiți minunata ta zestre?

Tu bucură-te de tot și de toate
Că și pe-acest pământ ți-a fost dat să vezi
Să vezi și să visezi cum iubirea poate
Să-ți umple izvoare și în ea pe veci să crezi.

Atâta lumină câtă în ochi ți-am văzut
Nu aș fi crezut să mă scalde vreodată
De pe aripi scutură-ți gândurile reci
Lasă-le să cadă, din mine… să nu pleci.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu