Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Visarea

Nostalgia paradisului

Câteva cuvinte înțelepte. “Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume și totuși nu-i aparținem; că lumea din spiritul...

Continuare...


Powered by

Autor: Leonte Eleny

Visarea

Leonte Eleny3 July 2017

Ai trecut atât de repede
Nu-mi dau seama
Cât și ce a fost asta
Dar cu ce voluptate!

Mi-e atât de dor
Acei ochi să îi tot visez
Repede, cât un zbor
Și știu că pot să mizez

Că de fapt nu ai fost
Decât o închipuire
Erai acolo, cu orice cost
Te visam, te voiam lângă mine
Dar atât de ireversibil
M-am îndrăgostit de tine
Dar tu ai rămas atât de impasibil.

Ai fost acolo, mereu
Tot timpul mă călăuzeai
Te credeai cel mai mare zeu!

Dar de ce te mirai,
Chip frumos de zâmbet plin,
Atunci când recviemul ți-l scriai
Vis plăcut, dar demult trecut?

Nu pot să cred
Cum mi te imaginam o persoană
Așa cum stau și văd
Acum, totul, fără pic de faimă
Ești un tot atât de fad
Dar, totuși, fără noimă.

Nimeni nu te cunoaște,
Nimeni nu te-a văzut vreodată
Cum ai ieșit din mintea mea vraiște,
Și ai văzut pentru prima dată
Aceasta lumină crudă și arzătoare?

Nu vezi că ești doar o plăsmuire?
De ce vrei să te cunoască lumea?
Uite, ai ieșit, și acum ce dăinuire,
Crezi că-ai descoperit?

Acum mă redescopăr
Acum văd oamenii diferit
Totul ca într-un ienupăr,
Ce? Crezi c-am murit?

Ca un copac plin cu frunze
De o culoare galbenă sau verde,
Crezi c-am înflorit?
Tot crezi că am nădăjduit,
Într-un vis atât de mut!

Te caut și te găsesc
Atât de des de la o vreme
Și deodată mă chinui să amuțesc
Și te regăsesc doar în mine!

Ai adormit la loc, tu, nesuflet
Știu că nu exiști
Atât de iute ai zburat
Nu ai fost ușor de înlocuit!

Dar nu a durat mult,
20 ani cred că e destul.
Dar nu mă pot opri…
Pentru mine visatul e totul.

Cine-o citi vreodată,
Acest poem demult uitat,
Îmi va alimenta cu apă,
Florile memoriei, ușor înduioșat
Ai milă de bietul călător!

Îl doare să mă vadă
Recunoscându-i inexistența
Atât de degajată
Încât pot să țin cadența
Cu povestea asta la nesfârșit.

Dar pe mine nu mă doare
Și o scriu atât de repede
Numai să o pot citi și reciti
Numai eu, cu ai mei călători.

A mea nebunie
Îi simt glasul,
E atât de dulce,
Încarcă ușor-ușor vasul
Ce-mi găzduiește amintirile.

Dar ce memorii am eu?
Un călător nemuritor,
Și un gând numai al meu,
Care niciunul nu e materializator
Dar totuși pe atât de mereu
Și chiar din ce in ce mai arzător!

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Leonte Eleny

Leonte Eleny

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.