Vis răzleț

Ploaia îmi bate la fereastră,
cu firave degete de toamnă,
iluzii de pe-o frunză albastră,
la nostalgie mă condamnă.

Plătesc tribut acestui dor hai-hui,
nu-i nimeni să mă absolve de ploi.
Curg cu mirare dintr-un cer amărui,
opreşte-le tu, înainte să se facă sloi!

Îmi spăl iubirea în clipe efemere,
o usuc în vântul ce umblă năuc
în sufletul unei toamne şomere,
ce câştigă din vise ruginite ciubuc.

Câte taine aşteaptă să-i fie pătrunse
de umbletul frunzelor fără rost!
Pune întrebărilor stupide cătuşe,
ca viaţa să ne răspundă fără cost.

Fă-mă o frunză ce-ţi acoperă gândul,
cu toamna deghizată într-o vară de suflet,
la magazinul cu fiori ne aşteptăm rândul,
să primim iubire, dând bacşiş un vis răzleţ!

Lavinia Elena Niculicea

Lavinia Elena Niculicea De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu