Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Vis alb

Lacrimă pe stele

Voi care plângeți noaptea Că-i plină de-ntuneric Cum de uitați de stele Ce se întrec cu timpul? Cum de lăsați...

Continuare...


Powered by

Vis alb

Sorin Tudorde @
12 February 2015

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că Webcultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim pentru susținere!

De dragoste, din dragoste.

Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.

Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur și smarald.

Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă:
Urși albi, de vată — foce mari, de glod…

Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calmă și albastră
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!

Vis alb – o poezie scrisă în stilul Otilia Cazimir (12 februarie 1894 – 8 iunie 1967) de către iubitul ei, poetul și prozatorul George Topîrceanu (20 martie 1886 – 7 mai 1937) și publicată în anul 1916 în volumul Parodii originale. O poveste de dragoste despre care vă invit să citiți aici.

(foto Vlad Eftenie)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.