Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Vîntul interior

Parlons français!

Mersi (merci) și pardon reprezintă sarea și piperul vorbirii noastre cotidiene. Aşa cum Rusia a găsit drumul spre modernitate prin...

Continuare...


Powered by

Autor: Dragos Niculescu

Vîntul interior

Dragos Niculescu11 April 2016

Prin noi bătea un vînt cumplit şi ne ţineam strîns agăţaţi de stîlpii felinarelor, fluturînd ca nişte steaguri conspirative.
În jurul nostru era cald, lumea deja se strînsese să se uite la noi, să-şi exprime părerea, în timp ce deasupra noastră, în sticla lămpilor muşte captive căutau un pasaj de trecere, o altă dimensiune, salvatoare.
Era cald, soarele bătea cu putere, dar noi dîrdîiam sub crivăţ, cu degetele crispate pe stîlpii metalici.

Mă uitam din cînd în cînd la tine cum levitai sub puterea vîntului interior, paralelă cu solul. Cu părul aşa, fîlfîind, păreai o mireasă nepămînteană, în căutarea fără sfîrşit a unei ţinte nomade. Mă mai priveai şi tu şi chiar mi-ai făcut o dată cu ochiul, de parcă situaţia noastră ar fi fost una fericită, de parcă trecutul şi viitorul nostru şi-ar fi găsit un înţeles tainic în chiar acele momente de cumpănă.

Oraşul se golise, se strînseseră toţi în piaţa aceea prăfuită, pe nisipul dogoritor.
“Ce-i, domnule, cu ăştia?”, întrebă unul gras, cu pălărie de paie, molfăind dintr-o îngheţată.
“Opinia mea e că trebuie să intervenim într-un fel, nu pare firesc ce se întîmplă cu ei.”
Lumea nu-l asculta. După ce ne priviră un timp, începu fiecare să-şi vadă de treburile lui: doi copii curăţau cartofi chiar lîngă noi, într-o găleată de plastic, un măcelar îşi deşurubă piciorul de lemn şi-l aruncă în băcanul de peste drum,lustragiul, în lipsă de clienţi, începu să-şi perie de colb toate dimineţile irosite de-a lungul ingratei lui existenţe.

Călăreţul sosi mai tîrziu, cînd vîntul din noi dădea semne să se mai potolească. Capul şi-l ţinea în mîna stîngă, în mîna dreaptă ţinea hăţurile. Pe gîtul lui vindecat se opri un porumbel alb.
“Va trece şi asta”, ne vorbi capul din palma lui stîngă.
“Locuitorii acestui oraş nu sînt obişnuiţi cu cataclisme îndelungate. Uitaţi-vă, au şi plecat, fiecare îşi vede de treaba lui.”
În acel moment ne-am prăbuşit amîndoi în nisipul fierbinte, cu braţele larg deschise, ca două cruci pregătite pentru începutul sau sfîrşitul unui calvar. Vîntul din noi încetase.
Călăreţul se îndepărtă, cu porumbelul alb pe gîtul vindecat, şi abia atunci am văzut aura ce-i înconjura chipul.

“S-a dus şi ultimul arhanghel…”, şopti copilul curăţînd cartofi, în timp ce tu te prinsesei de-o rază blîndă,
care se strîngea înspre nori.

vantul-interior

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Dragos Niculescu

| Blog | Twitter | Facebook | De același autor

Premiat în cadrul mai multor concursuri literare naționale, poeziile lui Dragoș Niculescu au fost publicate de mai multe edituri. Este o prezență activă la târgurile de carte şi cenaclurile literare ale Uniunii Scriitorilor din România.

    Comentarii
  1. Dragos Niculescu

    Din volumul "Purgatoriu pentru sfinti".

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.