Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Viața printre craterele Lunii

Vocea fiului meu

Reacția unei tinere mame care, grație unui dispozitiv auditiv, își aude pentru primă dată fiul. Amy s-a născut surdă. Și...

Continuare...


Powered by

Viața printre craterele Lunii

Mădălina Dumitrachede @
12 April 2017

Rendez-vous pe Lună.

“Dedic acest spectacol fraților mei cosmonauți, în speranța unei întâlniri selenare…” (Gelu Colceag)

Pe Planeta Albastră, toate semințiile își au locul lor precum își au păsările cuiburile lor. Se zice că rușii reprezintă o nație de cuceritori, dar sunt și plini de trufii machiate în sensibilitate. Sufletul slav este sensibil, dar spiritul e mereu aprins, încărcat de năzuințe. Punând laolaltă melancolia și ratările, drapate în victorii selenare, Alexandr Galin vrea să demonstreze, în piesa Rendez-vous pe Lună (în Marea Ploilor) că totul este relativ pe planeta noastră.

Pe lista dramaturgilor Rusiei de azi, Alexandr Galin ocupă continuu primul loc, piesele sale fiind jucate în peste două sute de teatre din întreaga ţară, precum şi pe cele mai renumite scene din Europa şi din Asia, printre care: Teatrul de Artă (Moscova), Royal Shakespeare Theatre (Londra), Teatrul Odéon (Paris), Teatrul Schiller (Berlin), Mingiey Theatre (Tokyo). Acest “poet al cotidianului”   – cum adesea e supranumit – abordează tema ratării în regimul comunist, într-un text publicat în 2002. Autorul aduce în prim-plan doi cosmonauți sovietici, angrenați în cursa pentru cucerirea spațiului cosmic, din perioada Războiului Rece, dar care nu își văzuseră visul realizat: de-a păși pe Lună.

În mănosul caiet-program (Realizator: Ada Maria Ichim) dedicat spectacolului Rendez-vous pe Lună, de la Teatrul Mic din București, ne este prezentat sinopsisul: “Ce nu ar face un bărbat pentru a intra în grațiile unei femei frumoase? Vasili Bogdanov aranjează o petrecere surpriză pentru vechiul său prieten, coordonator de călătorii interplanetare, profesorul Alexandr Trauberg, la aniversarea a treizeci de ani de la evenimentul care i-ar fi făcut eroi sovietici pe amândoi. Invitate la petrecerea de pe Lună, adunate din toate colțurile lumii, sunt Rimma, Oxana, Sulpan și Desdemona, presupusele membre ale unui “ansamblu folcloric”, de fapt, niște vesele dame de companie. Lucrurile se încurcă mai tare odată cu sosirea unui cadou neașteptat – o fostă studentă a profesorului, mult-dorita Inna și cu puseul de revoltă etică și morală a lui Trauberg.”

Cum nimic nu este întâmplător, dorința regizorului Gelu Colceag de-a pune în scenă acest text s-a ciocnit cu o veste prin care gazda (Teatrul Mic) spectatorilor bucureșteni a fost nevoită  să desfășoare actul de creație într-o atmosferă de-a dreptul… selenară. Șubrezenia clădirii din Strada Constantin Mille a impus unele modificări, prin urmare, spectacolul se derulează într-un cadru adaptat noilor condiții, cu scena de tip atelier; echipa manifestă același elan, dar mizând pe adevărul  artistic și pe sinceritatea trăirilor.

Așa cum Tillie, fetița din piesa Efectul razelor gamma asupra anemonelor, declara – acum patru decenii, tot pe scena Teatrului din Sărindar – în final, că “toți atomii își au originea în soare și fac legătura între visele noastre”, directorul de scenă confruntă unele istorii individuale cu cea a imensității de nepalpat din Univers și invită privitorii (din mica sală) la o proiecție video (Montaj video: Vlad Corbeanu) în deplin acord cu dedicația din intro (“Dedic acest spectacol fraților mei cosmonauți, în speranța unei întâlniri selenare”).

Într-o scenografie ce reproduce relieful selenar (Scenografia:Ioana Pashca), dau frâu liber emoțiilor fostul cosmonaut Bogdanov și invitatele sale speciale. Spațiul sugerează Marea Ploilor, acel punct în care eroul de odinioară urma să aselenizeze, iar bărbatul matur – adaptat lumii în care-a plonjat fără voia sa, așteaptă “ansamblul folcloric”. Dan Condurache îi oferă lui Bogdanov ironie subtilă, dar şi ton grobian, înţelegere şi lirism. Pare să fi găsit “chipul” potrivit personajului său şi resursele valorificării scenice. Escortele, menite să graviteze în jurul său, reprezintă alte tipuri de victime ale (auto)iluzionării și ale noului cadru socio-politic, mult modificat. În acel labirint al singurătăţilor apăsătoare, Rimma, Oxana, Sulpan și Desdemona vor (re)actualiza experienţele unor existenţe trăite, prin intermediul amintirilor depănate printre multe mișcări “antigravitaționale”(Coregrafia: Furnica) ilustrate de adevărate songuri live (Pregătirea muzicală: Nadia Trohin, Muzica originală: Jean-Victor Piloiu), stropite din belșug, așa cum se obișnuiește la un chef à la russe.

Rendez-vous pe Lună

Autor: Alexandr Galin
Traducerea: Costin Manoliu, Mariana Onceanu şi Alecsandru Dunaev
Regia: Gelu Colceag
Scenografia: Ioana Pashca
Versiunea scenică şi textele cântecelor: Vlad Corbeanu şi Gelu Colceag
Muzica Originală: Jean-Victor Piloiu
Coregrafia: Furnica
Light Design: Daniel Klinger
Asistent Regie şi Montaj Video: Vlad Corbeanu
Pregatirea Muzicală: Nadia Trohin

Distribuţia

Dan Condurache – Vasili Bogdanov
Claudiu Istodor – Alexandr Traguberg
Ruxandra Enescu – Rimma
Ana Bianca Popescu – Oxana
Doina Teodoru/Raphaela Lei – Sulpan
Beatrice Peter – Desdemona
Valentina Popa – Inna

Cele patru eroine au treceri bine controlate între caracterizările comico-dramatice, transferând către spectatori fiorul ambiguităţii şi îndoielii. Rimma reprezintă eroina de “vârstă balzaciană” și expune o femeie tristă, care însă nu şi-a pierdut complet feminitatea. Amintind, cumva, de Charlotte Rampling – din pelicula lui Nae Caranfil (Asfalt Tango) – are cuvenita prezenţă scenică provocatoare a femeii de lux, păstrând lenea catifelată a personajului, dar şi disperarea femeii ameninţate de timp (vârstă). Ruxandra Enescu punctează, cu farmec, eşecul femeii resemnate. Oxana, exploziva și entuziasta grupului, îşi fardează strident chipul,  aşa cum face şi cu propria-i existenţă. Tânăra Ana Bianca Popescu este o risipă de feminitate descătuşată și simte o irepresibilă nevoie de dragoste, consonând cu pământul, cu firea, cu cerul slav şi cu aleanul rusesc – toate recompuse prin mișcarea scenică      și costum, conturate și de light-design. Sulpan portretizează farmecul trist al candorii fanate.

În dialogul direct cu cei doi bărbați, eroina interpretată de Raphaela Lei imprimă o notă de melancolie și tristețe, care să rimeze cu sentimentalismul dulceag de tip rusesc. Exotica Desdemona întregește voiosul careu. Comicul irezistibil şi colorat al actriței Beatrice Peter

pigmentează tabloul general. Bogdan și Trauberg (Claudiu Istodor) au pornit din același punct, dar și-au croit traictorii diferite. Primul și-a asumat eșecul, cel de-al doilea a rămas marcat de un iluzoriu succes, apoi a căzut pe panta ratării. Claudiu Istodor ipostaziază bărbatul vulnerabil, incapabil să se racordeze vremurilor tulburi de după căderea comunismului. Actorul dovedeşte înalt profesionalism, reuşind performanţa de a face “autentică” inautenticitatea funciară a personajului său: “un monument” de viaţă irosită. Dialogul dintre fostul academician și fosta lui studentă, Inna, escortă de lux, aduce în atenţie sufletul slav (patetismul) şi absurdul tragic. Valentina Popa compune personajul din cantităţi bine dozate, iar întâlnirile dintre cei doi dau expresie unor trăiri artistice menite să smulgă din toropeală spectatorul confruntat cu frământările tectonice (metafizice, dar și fizice/precaritatea condițiilor tehnice). Fragilitatea și perisabilitatea convențiilor (teatrale) sunt surmontate prin redimensionarea trăirilor artistice.

Dovedind un acut simţ al realităţii, directorul de scenă deschide hubloul către hăul eșecului, atingând razant și confruntarea cu un prezent amoral, apoi deşiră inefabilul feminin, focalizând atenţia asupra unor suflete întinate, pentru care a trăi echivalează cu a te strecura printre legile naturii ca printre nişte capcane nevăzute. Substanţa melodramatică a poveştii este stăpânită de regizor, care încearcă să-i atenueze patetismul şi absenţa unui conflict major prin eficienţa portretizărilor.

În Rendez-vous pe Lună, Gelu Colceag a creat o atmosferă selenară, dându-i fiecărui personaj dreptul de a-şi irosi, fără noimă, propria viaţă.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

    Comentarii
  1. Directorul

    Bravo, Madutza! Colceag e genial!!

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.