Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Viața-i pentru iubire

Trei cineasti romani nominalizati la Emmy 2012

♣ Cineaștii români Șerban Porupcă, Adina Bucur și Dragoș Stanomir au fost nominalizați la premiile Primetime Emmy 2012, pentru miniseria TV...

Continuare...


Powered by

Viața-i pentru iubire

Renate Luicade @
28 August 2014

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că Webcultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim pentru susținere!

Viața trebuie iubită și punct.

E gol. E gol pușcă sufletul ăsta. Singurătatea îl înconjoară pe dinapoi și pe dinainte si-și pune bratele peste el… așa, ca într-o sărutare apăsată și lungă. În fond, dacă-l strivești cu zilele, bietul suflet, la ce-i bun să respire în tine?  Viața-i pentru iubit, nu-i pentru visat. Dra-gos-te!

Vezi dumneata..?! Teama asta  de trăire până la fund a vieții, mă  face să ratez anii tineri care-mi  sunt oferiți ca un cec în alb. Și nu, nu mă refer la trăirea aia imorală, la eternul vagabondaj, ci la simpla trăire frumoasă care te motivează să tot viețuiești, în fiecare zi, mai mult decât ieri.

De curând – cam de-o viață să fie…?! – am deschis larg ușa celor mai superficiale vibrații: încărcăm terabiți de amintiri online și eliminăm emoția care ne-ar fi implinit sufletul. Suntem “aproape fericiți”, dar mereu obosiți de lungile noastre pelerinaje  – nici nu ne gândim să prindem peri albi la același loc de muncă așa cum au îmbătrânit părinții noștri; ne închidem opac sufletul de fiecare dată când cineva încearcă să ne descopere, să ne dezvelească până într-acolo unde începe cunoașterea. Des, dar prea des, ne prefacem că nu observăm izolarea socială și ne lustruim viețile în funcție de cele mai noi accesorii, indiferent că vorbim despre atitudine, personalitate sau caracter.  De convingeri și credințe, valori sau datini nici nu mai poate fi vorba.

Și, o dată cu modernismul ăsta forțat, am început și eu să îmi  pierd vremea într-un mod stupid, digitalizându-mi viața: condeiul l-am înlocuit cu tastatura touch screen, emoțiile cu like-urile, plăcerea unei amintiri cu opinii absurde. Și fără să îmi dau seama, întreaga viață interioară mi-o împart cu… biții Internetului, cu flirturile virtuale inepte. Și-apoi, ce minți izolate cutreieră dorința de împlinire? Ce fel de formule devenim? Trăiesc din convingerea faptului că omul, pe lângă instinctul de iubire, s-a născut cu certitudinea unui set de valori și credințe.

Adesea ne scapă esențialul: miracolul nostru, viața noastră! Viața trebuie iubită și punct. Pentru că, prin definiție, ea înseamnă fericire. Iar fericirea ajunge mai precisă atunci când n-o cauți cu ochi cruzi, injectați de furia că n-o găsești și nici nu vine la tine atunci când ești deznădăjduit.

La fel ca și succesul, fericirea se învață. Lucid: cu cât renunți mai mult la posesiunile tale, cu atât te simți mai viu. Cu cât accepți mai mult propriul ritm, cu atât te simți mai liber. Cu cât înveți mai mult să coexiști, cu atât te deschizi mai mult emoțiilor reale.

Viață – cea “adevărată” – înseamnă mereu simplitate, echilibru și dragoste. Iar aceasta din urmă o găsești doar dacă scotocești prin tine și aduci la suprafață tot ce e viu. Viață – cea “adevărată” – înseamnă mereu să îi oferi sufletului prilejul de a fi surprins.

Și totuși… paradoxal, e apăsător să zvârli seducțiile singurătății sociale pe geam și să faci să crească în tine o altă lume. Vie.

seductia-singuratatii

(grafică de Pawel Kuczynski)

Despre autor

Renate Luica

| Facebook | De același autor

Cred că binele nu atârnă de cantitate, ci de intenție și suflet curat. Că printre toate lucrurile frumoase din lumea asta cum ar fi culorile, lumina, dragostea sau admirația, Cred că omul e o descoperire măreață. Și dacă există o arenă cu martori, provocarea mizei sunt chiar… eu! Cumva sunt plasată în joc. Timpul e critic. Aleg bine?! Intuiție sau încredere?

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.