Unui om drag

Ești lumânarea
care mi se stinge pe deget
fără să mă frigă,
Și cântecul care-și
Adoarme notele
În liniștea ascunsă
Dintr-un strigăt…
Pornești dintr-o inimă
Ca să te oprești
Într-a mea
Precum o rimă,
Precum o pasăre care
Își zboară propriul
Zbor
Cu aripile pe
Interior,
Rătăcită…
Ești adresa pe care
Nu o s-o găsesc
Niciodată,
Deși toate scrisorile
Ajung la tine,
Privirea care veghează
Și apusul care
Îneacă suspine.
Ești timpul perfect
Al prezentului
Din mine
Cu toată veșnicia
Pe care-o
Porți cu tine…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Alina Dragan

Alina Dragan De același autor

Lasa adesea versul sa spuna lucrurilor pe nume. Citeste sau scrie cu drag poezie in momente de melancolie. Ii plac calatoriile si clipele petrecute cu oamenii apropiati.

Recomandări

Adaugă comentariu