Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Unde se duc iubirile noastre apuse?

Monșer – o sărbătoare a poeziei

“Iubitorul de poezie este un poet special, un suflet care îl încarcă pe cel ce scrie, Aşa ajunge poetul să...

Continuare...


Powered by

Unde se duc iubirile noastre apuse?

Sorin Tudorde @
1 July 2015

O întrebare. Și mai multe ecouri stârnite în suflete.

Unde se duc iubirile noastre apuse? Cine să-mi spună asta? Devin fantome, umbre, larve, zic poeții. Dar cum asta? Ca și cum n-ar fi fost niciodată nimic? Lumea care se spulberă din fața ochilor noștri n-a existat niciodată? Patimile sunt oare visuri zadarnice ca vedeniile plăsmuite de somn?

Nu, e cu neputință. Visurile somnului sunt acțiunea unui eu inconștient și necomplet. Patimile noastre sunt nu numai o acţiune fatală, ci opera voită a întregii noastre fiinţe. Însufleţirea le trezeşte, dar voinţa le urmăreşte, le cunoaşte, le desluşeşte, numindu-le şi mulţumindu-le. Patimile noastre sunt spiritul şi inima noastră, carnea şi oasele noastre, tăria noastră, intensitatea vieţii noastre intime manifestată prin viaţa noastră fizică; vor fi trunchiate, se trunchiază, se frământă, rodesc şi creează! Creează opere, fapte de neînchipuit, istorii – lucruri frumoase, ca arta, de pildă, şi bune – gânduri, principii, mijloace de a cunoaşte adevărul. Creează făpturi, copii ce se nasc din nou în chip firesc ori intelectualiceşte. Prin urmare, nu sunt nici umbre, nici visuri.

Lipseşte-l de patimi şi omul nu mai poate trăi.

George Sand
(1 iulie 1804 – 8 iunie 1876)

iubiri-apuse

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.