Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Ultima zi din mai

Femeia

O primăvară nouă se agaţă, cu speranţe şi miresme ameţitoare, de colţul sufletului nostru. E primăvară iar şi mugurii înţeapă...

Continuare...


Powered by

Ultima zi din mai

Anișoara Melnicde @
30 June 2018

Un film trist ca o ultimă zi de mai…

O femeie migrată în străinătate se întoarce în localitatea de baștină după ce își părăsise de câțiva ani familia constituită dintr-un soț violent și două fiice. Găsește un sat în care se pare că timpul s-a suspendat. Aici oamenii își duc traiul într-o rutină fastidioasă în care activitățile gospodărești par să nu aibă sfârșit.

WebCultura are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Ne puteți susține, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!


Femeia împreună cu actualul ei soț se cazează într-o pensiune. De aici istoria e învăluită în echivoc, dar unul ce intensifică intriga. E acel mister pe care nu-ți dorești să-l dezlegi până la capăt pentru că conferă farmec, fără a compromite povestea.

Femeia rămâne în pensiune, torturată de amintiri dureroase, tensiuni interioare și neliniști. În timp ce soțul acesteia petrece o zi în compania unui bărbat ce crește de unul singur două fete. Străinul încearcă să se infiltreze în rutina acestor oameni a căror preocupări sunt foarte diferite de ale lui. El pare o prezență exotică în compania unor oameni tăcuți, simpli și modești în traiul lor nefluctuant, nepretențios și lipsite de diversitate.

Acțiunea se petrece într-un cadru natural pitoresc. În pofida sărăciei materiale, austerității, traiului lipsit de confort, oamenii de aici înfățișează întregime morală, cumințenie proverbială, iar truda lor fizică pare să-i elibereze de tumultul sufletesc comun omului modern.

Aici viața se petrece așa cum a fost ea concepută, în armonie cu natura, în armonie cu universul. Acești oameni supuși unor munci ce-i vlăguiesc de puteri fizice, au net mai multe posibilități să-și păstreze esența divină, starea pură, nepângărită a sufletului.

Un film ce te face să compari două lumi. Pe de o parte, lumea omului modern preocupat să-și asigure un trai cât mai comod, îndestulat, conform unor standarde impuse din exterior. Prin asta autocondamnîndu-se la un ritm alert de viață, din care evadează periodic, procurându-și scurte momente de relaxare și distracții, ca ulterior, să se întoarcă și să o ia de la capăt. Omul modern acumulează aparent tot pentru a duce o viață lipsită de griji și a fi fericit. Totuși, rămâne un gol neumplut, o foame după ceva ce el însuși nu-și poate defini.

Pe de altă parte, omul ce trăiește conform ritmurilor naturii, acolo unde totul e orânduit într-o lentoare lipsită de avânt, unde toate își au timpul lor, se succed într-o logică firească, unde totul se întâmplă fără grabă. În această aparentă plictiseală disperantă acest om nu disperă, el nu a câștigat nimic, dar el nici nu a pierdut nimic. El nu s-a pierdut pe sine, nu l-a pierdut pe Dumnezeu.

Un film trist ca o ultimă zi de mai, ce ilustreză viața unor oameni ce nu cunosc progresul, ascensiunea, măreția, dar nici prăbușirea inerentă acestora. Oameni ce au niște vieți închise în sine, învăluite într-o negură din care străbat suflete luminoase.

Despre autor

Anișoara Melnic

Anișoara Melnic

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici.

Comentează

Parteneri