tu mă visezi dar
eu…
eu nu exist
(o mută avalanșă mă cuprinde
un pic mai am
și-n aerul cubist
pământ de stele pe nisip voi vinde
voi vinde toată-această veșnicie
așa cum e
nu-mi este de folos
în gândul apei barca de hârtie
nu este bună
nici măcar de ros)
tu îmi vorbești
eu nu vreau să aud
ce-ar fi perfect în lumea asta nouă
același cuib sub două păsări
ud
și-o ploaie care-mparte ceru-n două
și dacă mă auzi
nu eu vorbesc
e doar ecoul țărmurilor tale
care-n pustiul lor ademenesc
fantasma mea
cu părul lung și moale…
