Tu și cu mine

Mă cheamă un glas înapoi
tocmai când traversam gândul spre tine,
mă-ntorc la mine din nou
să caut ploile care plâng,
luminile care aud şoapte divine.
Îmi pun ochelarii să pot să te citesc mai bine
dar nu mai eşti…te-ai dus în gândul
ce mă trecea strada la tine.
Te-am căutat apoi prin alte gânduri,
dar era noapte şi am uitat să aprind stelele
ca să pot gusta dacă eşti lumină sau întuneric.

De-ai fi lumină te-aş primi în adâncul meu
prin iarba-ncolţită te-aş face una cu mine,
te-aş duce la urna cu moaşte de sfinţi
să-ntindem mâna… să ne luăm lumină.
Apoi…ne-am unge gândurile cu mir
ca să le vindecăm strigătul.

Dar nu ştiu ce culoare porţi,
mi-e dor să văd …. mi-e greu să simt.
Şi totuşi…. dacă te vreau în noapte
înseamnă că eşti un fel de alb,
doar gândul ţi-e albastru.
(de parcă-i colorat cu…mine)
Pune ceva albastru pe tine,
Data viitoare… când vii să mă vezi.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Camelia Arba

Camelia Arba De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu