Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Tu, care mereu pleci

O melodie, 16 stiluri

…și alte trei glume scurte. Despre minunatul colectiv CDZA am mai vorbit pe WebCultura. Iată, în continuare, un alt viral...

Continuare...


Powered by

Autor: Ancu C.

Tu, care mereu pleci

Ancu C.15 December 2017

Tu, care mereu pleci, îmi aduc aminte, mă țin de cuvinte..
Vara caldă la Copacul meu din Deal, cu vântul ce-mi înfășura încet gleznele și mă gâdila când mai sprinten, când mai lin.
Chicoteam.
Norii fugeau după soare și raze, iar El era acolo, pe Dealul meu.
El, minunea iubirii de farmec, reflexia lui, reflexia mea, amândoi.
Extazul era cinematic, așa cum vezi uneori în filme și nu-ți vine a crede, că doi oameni se pot iubi într-o zi atât cât să le ajungă o eternitate.
Și le ajunge?
Chipul îi era straniu, așa era felul lui, un chip de om misterios ce fuge într-una prin propria lui minte. Caută, răscolește și când nu găsește nimic pleacă.
Era aparte, mă refer la veșnica lui frumusețe. Nu am mai întâlnit astfel de trăsături la vreun om, nici nu aș fi avut cum, e El, e unic.
O frumusețe ce te face curios, să-i pătrunzi și-n suflet, și-n taine, să-l cauți mai mult, să-l vrei.
Când mă privea pătrundea prin mine și de fiecare dată îmi lua chinul, frica, durerea, și-mi dădea în schimb fluturi și soare, galaxii și nebuloase, armonie.
Sufletul lui făcea parte din puținele suflete ce s-au rătăcit pe lumea asta, un suflet chinuit de umbrele timpului și ale dezamăgirilor terestre.
El era divin.
Mâinile-i sunt calde și evaporă un fel de iubire ascunsă, care iese în taină din El, mai mult la lumina lunii, mai rar când e soarele pe cer.
Taine.
Le-am putut atinge, pe furiș, de câteva ori și i-am simțit energia vieții ancorată într-o călătorie ce părea că va fi mai mult “solitară”.
I-a plăcut foarte mult Copacul meu, Dealurile mele și chiar și de mine.
Aș fi putut jura că am simțit asta cu tot sufletul meu, cu fiecare parte din el, chiar și cu cele mai ascunse și mai întunecate părți.
Mă guduram pe lângă El de fiecare dată când prindeam nițel curaj.
Atât de pătrunzător era, încât aveam nevoie de curaj. Și-n iubire îți trebuie curaj, când sufletul e chinuit.
Cum simțeam că mă cuprinde aripa lui ocrotitoare, plină de magie și de farmec, mă îmbăta și mă arunca într-o lume solemnă, unde muzica era veșnică și florile nu se veștejeau nicicând.
I-am cântat Copacului despre iubirea noastră.
Copacul era mai verde decât oricând, l-a iubit și pe El așa cum mă iubește pe mine.
Am trăit o dragoste ce pare că va rămâne eternă.
Mintea-mi e plină de ea, sufletul e demult în lanțurile lui.
Visătoare, îmi înălțam ochii la cer, a răsărit din fericire El.
L-am strâns cu brațele firave și mă chinuiam să devin mai puternică, ca să-l pot cumva lega de al meu trup, de a mea ființă.
Era o zi ce părea infinită și ne iubeam amândoi lângă Copacul meu nepieritor, dar când soarele a început să ne zică adio, a venit Nostalgia ascunsă până atunci prin pădurea ce se întindea mai peste deal.
Când a venit mi-am plecat ochii spre pământ, am știut că o să vină, am știut tot timpul că mă caută.
Nostalgia știa totul despre El, știa că e un călător, că fuge de pe un deal pe altul, că nu o să rămână pe Dealul meu, că nu-l iubește ca să rămână la el, nu la fel de intens cum o fac eu.
Mă întrebam dacă îi este frică de ploile ce urmau să vină când vara pleacă în țările calde.
Poate?
Nu aș fi vrut să-mi mai reamintească, ceea ce mereu mi-a tot spus.
Te rog, Nostalgia, lasă-mă singură cu El.
Iubirea lui părea nesfârșită, ruptă din copacul vieții, înfășurată acum de trupul meu.
Dar timpul a oprit muzica.
Nu se mai aude nimic, gândurile-mi sunt blocate, Copacul a început să-și dea jos frunzele, magia zilelor de altă dată a plecat de pe Deal, am rămas doar eu.
Mă întind pe iarbă. Nu te găsesc.
Apoi închid ochii și te văd pe tine.
E vocea ta, cuvintele sunt ale tale, te aud.
Te simt, mă aperi, mă iubești.
Mereu îmi amintesc, cum în ziua aceea nu am mai fost eu, nu ai mai fost nici tu, eram noi doi, amândoi, în doi, în mine, în tine, mereu, pentru vecie, unul singur-împreună.

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Ancu C.

Ancu C.

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.