Tu

Cu gândul modelează-mă ca pe un lut
Iar mâinile tale să-mi dea viață
Să te ating ca o adiere de vânt
Când lumea ta se-nvăluie în ceață.
Să mă găsești lumină pe-al tău cer
Noaptea în stele, ziua îmbrăcată în mister.
Și picură-mi pe pleoape din iubire,
Să lase pe piele mea a ta amintire
Să-ți umplu izvoarele, să-ți fiu apă
Locul de unde inima se adapă
Să mă preling, ca o pană să te ating
Gânduri șirete în urma mea să sting.
Chipul tău în mine să se oglindească
Glasul tău – ecou să trezească
Să-l știu când îl voi rosti în noapte
Tu doar rostește-mi numele în șoaptă!

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu