Tu

Ești ultima scăpare a ființei
Și te visez mereu, chiar de nu-i noapte.
Ești singurul ce nu-i ascuns
Ești totul, rupt în mii de șoapte.

E de ajuns să-ți simt privirea
Și buzele ce cu amar apasă..
Unde a fost venin și lacrimi verzi
Acum a devenit din nou acasă.

Știi că mi-e frica de tăcere
Și vise ce devin apoi doar urlet…
Mă pierd în tine, lasă-mă să dorm.
Iubite, am devenit din doi un suflet.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Paula

Paula Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Recomandări

Adaugă comentariu