Tricoul meu roșu, ce amintire

Un dor nebun mă apasă
Și tot încerc să scap
Dar mă prinde în galop
Și mă tot zbat, dar nu mă lasă.

Vino, tu, de mă salvează
Încet, dar aprig să mă prinzi
Eu am grijă să-ți fiu pavăză
Așa încât să poți să mă cuprinzi

Vino, și ai grijă de sufletul meu
Tricoul roșu în amintire să îl ții
Așa cum îți voi fi eu mereu
Și totdeauna de ‘mintiri plin!

Dor îmi este tare,
Să îmi vorbești
Să îmi alinți,
Trupul, sufletul, de dungulița
De care atârnă
Atât de frenetic, atât de smintit!

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Andreea T.

Andreea T. De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu