Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Trecutul ca un prolog

Nu mângâiați pisica: stricați microfoanele!

O poveste care, deși pare incredibilă, este cât se poate de adevărată. În 1966, în plină epocă a războiului rece,...

Continuare...


Powered by

Trecutul ca un prolog

Mădălina Dumitrachede @
15 February 2017

Lion.

Spectatorul merge la cinematograf nu numai pentru divertisment,  pentru plăcere ori pentru a evada din cotidian, ci și ca să se “purifice” /catharsis. Este foarte posibil ca mulți dintre spectatori să-și amintească un episod din copilărie, când, la un eveniment (carnaval, spectacol), într-un concediu (plajă aglomerată) sau pur și simplu la cumpăruturi, în supermarket, să fi realizat că s-au rătăcit de părinte sau frate/soră. Pentru câteva minute, în acea mare de străini din jur, simți că ai pierdut orice contact, ești vulnerabil și speriat.

O astfel de poveste, reală, a adaptat pentru marele ecran regizorul australian Garth Davis (autor al seriei TV – Top of the Lake), amplifincând (înmiit) emoțiile în Lion: A Long Way Home. Așadar, autobiografia lui Saroo Brierley, A Long Way Home, devine odiseea emoțională împărțită între copilărie și maturitate.

Derulat precum un album foto & video, dispozitivul prezintă, treptat, experințele prin care-a trecut micul Lion, astfel încât, spectatorul să poată încerca fiecare emoție în parte. Cu o mare delicatețe și cu finețea detaliului, realizatorul surprinde mediul din care-a izvorât povestea lui Saroo, apoi ne transportă visual – pe toate căile – pe meleagurile pe care-a poposit cândva Saroo/Lion. Povestea adevărată a băiețelului Indian, care-a devenit celebru este redată, în prima parte, în mod deosebit, cu ajutorul unui copil- actor pe care-l recunoști din primele treizeci de minute că ar putea nu doar să-ți atingă corzile cele mai sensibile, ci chiar să-ți frângă inima, dar deloc în stilul melodramelor à la Boolywood.

Micuțul (nativ din Mumbai) Sunny Pawar reprezintă una dintre cele două lame ale tăișului care vor produce emoții vii în rândul privitorilor. Chipul expresiv și trupul agil reflectă perfect starea mentală a eroului din perioada în care imaginile curg, iar vorbele  rămân suspendate undeva, departe. Camera de filmare, abil manevrată de Greig Fraser îmbrățișează cadre ce provoacă, din primele minute, anxietate mixată cu uimire, într-o manieră lirică. Cealaltă parte/fațetă îi va reveni deja celebrului Dev Patel.

Saroo, băieţelul în vârstă de cinci ani, născut și crescut undeva prin zona Khandwa, va călători accidental (s-a urcat somnoros  într-un tren), îndepărtându-se de casa părintească, din nordul Indiei. Rătăcit de lângă fratele lui mai mare și total dezorientat, parcurge, fără voia sa, distanța de 1 600 km până în imensul oraş Kolkata (Calcutta). Peregrinările prin întortocheatele și insalubrele  cartiere sărace din Calcutta nu sunt ferite de pericole pentru micuțul vorbitor de hindi, străin de limba bengaleză. Totuși, instinctul  de apărare și spiritul de adaptare îl feresc de prădători (pedofili, vânători de organe, poliție) și îl îndreaptă spre un orfelinat, chiar dacă nu avea acte și nu înțelegea limba în care i se vorbea.

Aici, calitățile sale genetice deosebite atrag atenția unui cuplu australian, care-l înfiază. Cei doi soți, interpretați magistral de Nicole Kidman & David Wenham, îi vor oferi căminul pe care niciodată nu și l-ar fi visat, crescând în Hobart (Tasmania). Matur fiind, la o reuniune amicală, multiculturală, găsește un răspuns pentru negrăitele frământări (glasul sângelui, amintirile neînchegate dinaintea rătăcirii) odată cu degustarea unei specialități culinare indiene “Jalebi” (un fel de madlenă, roșiatică, proustiană). Tehnologia /Google Earth îl va putea ajuta să-și afle rădăcinile.

Dotat cu un laptop, folosind  doar câteva instrumente (“patchwork paper-trail”) și cu memoria difuză, junele manager identifică locul din care plecase în acel 1986. Se face saltul în anul 2012,  când Saroo Brierley – adult, educat de soții australieni – își imaginează în mii de feluri stările de tulburare pe care le-au trăit mama (Priyanka Bose) și fratele lui mai mare, căutându-l pe el. Uimitorul Dev Patel întrupează fermecătorul tânăr copleșit de o memorie afectivă “ciuruită”, devenită un imens puzzle; deși se bucura de un trai confortabil și urma să devină managerul unui hotel din Melbourne, cele două figuri emblematice ale primei copilării îi tulbură profund viața.

Doborât de toate valurile vieții de dinaintea adoptării, Saroo își ostoiește dorurile (flashbackurile proustiene) și caută în celălat frate (tot un indian adoptat de mic) ceea ce pierduse în acea noapte din 1986.  Regăsind, probabil, ceva din datele eroului său de la debut (Slumdog Millionaire), charismaticul Patel păstrează ceva din inocența și naivitatea copilului pierdut, aduce și aerul dulce-amarui, dar hotărât al junelui om dedicate cifrelor, din The Man Who Knew Infinity.

Lion

Regia: Garth Davis
Autorul romanului adaptat: Saroo Brierley (Lion, A Long Way Home)
Scenarist: Luke Davies
Imagine: Greig Fraser
Montaj: Alexandre de Franceschi
Muzică: Volker Bertelmann, Dustin O’Halloran

Distribuția

Dev Patel – Saroo Brierley
Rooney Mara – Lucy
Nicole Kidman – Sue Brierley
David Wenham – John Brierley
Pallavi Sharda – Prama
Benjamin Rigby – Waiter
Eamon Farren – Luke
Durata: 118 min.

Alături de cele două importante prezențe feminine, mama adoptivă /Nicole Kidman și iubita/ Rooney Mara, tânărul traversează un ocean de emoții, încercând să nu o rănească pe niciuna dintre cele două femei. Povestea cinematografică nu derapează spre melodrama ieftină,  forțându-l pe Saroo să decidă între două mame. Sue, mama adoptivă, capătă – în duioasa interpretare a lui Nicole Kidman (ea însăși mamă adoptivă pentru doi copii) – aerul unei adevărate eroine, mai ales după  dureroasele mărturisiri despre viața ei privată (deși era aptă să dea naștere unui copil, faptul că tatăl ei fusese alcoolic, iar după moartea acestuia avusese o viziune, alege să îngrijească un copil năpăstuit de soartă, să îi ofere acelui suflet șanse).

Alături de sensibilul, dar puternicul John (interpretat de David Wenham, din celebrul  The Lord of Rings), decide să îl adopte pe micul Saroo. Fiecare nou detaliu se înfige în mintea privitorului precum acele/markerele de pe harta lui Saroo care căuta “acul în carul cu fân”, adică un sat pierdut prin imensul “continent” indian. Să găsești membrii acelui sat printre cei aproape un miliard de locuitori părea o curată “agonie-provocată”.

Atât regizorul, cât și scenaristul Luke Davies păstrează dozajul cuvenit pentru a nu tulbura spectatorul cu manipulări sentimentaloide  la vedere și livrează o poveste incredibilă, dar reală, într-o formă coerentă și tulburătoare. Pelicula despre o existență dickensiană (sărăcia și abuzurile dintr-un “big-city” populat cu zeci de mii de copii ai străzii), în care un micuț crescut de o mamă analfabetă și de un frate mai mare, adoratul Guddu (Abhishek Bharate), Lion, A Long Way Home universalizează motivul “finding home”/ în căutarea căminului.

Trezind numeroase controverse morale (“Cine își poate aroga titlul de părinte: cel care te-a născut sau cel care te-a crescut?”), abordând diferite atitudini de viață, în funcție de specificul cultural, cu o ușoare asimetrie structurală (partea a doua pare mult mai scurtă decât prima), având o profundă esență melodramatică, filmul aduce  rază de lumină și speranță. Lion, A Long Way Home oferă un bun prilej de reflecție și un îndemn către un ideal în viață. Post-scriptumul este un apel – în manieră mainstream – către larga audiență ce ar putea salva viețile unora dintre miile de copii pierduți anual în India.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.