Treceri spre infinit

În sufletu-mi să treci ca apa
Pe pietre-ncet că alfel crapă
De dor, de-amar sau de fior.

Să-mi treci nisip pe sub picior
Să calc încet cu urme clare
Caleidoscopuri seculare.

Peniţă albastră să mă scrii spre neuitare
Calin să-mi mângâi prea profana-mi foaie
Cu versuri în cascade o droaie.

Prin păr să treci subtil ca o vâltoare
Să-mi răvăşeşti cum ştii tu chipul
Şi-aşa doar tu să mă cunoşti.

Să-mi fii complice-n albe nopţi
Din flori să împletim cunună
Când ziua cu noaptea fac casă împreună.

Iar când noaptea peste tine va veni
Să-ţi laşi în mine măcar umbra
Şi legănat te-oi adormi.

Să nu-mi spui tot, ceva rămână amuţit
Iar de-oi ajunge să mă odihnesc la tine-n suflet
Vorbele-ţi nespuse să mă mângâie pe creştet.

Aşa voi şti că ţi-ai trecut prin mine timpul
Încredinţată pe veci că nu l-am irosit
Vom adormi aflând ca pernă infinitul.

treceri

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Pamfilia Bilt

Pamfilia Bilt De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu