Toamnele noastre

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cocorii din suflete se duc departe
Iar apele reci ne inundă privirea.
Cu forţă adâncă un frig ne străbate
Şi-o toamnă pustie ne răpeşte iubirea.
Ne vin din adâncuri , din epoci trecute,
Sclipiri diafane de duminici albastre,
Ne cheamă… ne-alungă… uşor abătute,
Cernite de vreme, de toamnele noastre.

Eu caut în unghiuri fărâma pierdută,
Tu ca într-un cerc te roteşti, în zadar,
Mirarea-şi ia zborul, tăcută, ne uită…
Ne lasă în toamna pustiul amar.
Cu umbrele-adânci încrustate de vreme,
Cu cer înnorat şi cu stele sihastre,
Ne trecem prin timpuri ce vor să ne cheme
Din toamne trecute in toamnele noastre.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu