Mă regăsesc în toamnă iar iubite!
Privind către frunze adormite
Mă îmbăt cu jocul lor de culori
Pe care înveți cu timpul să-l adori.
Mă ține trează vântul de seară
Melancolia se topește ca o ceară
Plutesc în suflet felurite sentimente
Fiecare adiere le face mai prezente
Mai vii, încât pășesc într-o poveste
Eu sunt toamna ce îți aduce o veste
Și transform frunzele în multe culori
Așa cum iubirea trage în suflet sfori.
Și le împrăștiu peste tot unde tu ești
Pe timp de soare sau atunci când ploaie
Vorbesc cu vântul să le scuture șiroaie
Să nu uiți niciodată că ai alături ce iubești.
