Timpul meu nins

Se-așterne iar o seară departe de noi
Cei ce-alergam printre vise și doruri
Și tâmpla puneam peste clipe și-apoi
Priveam enigmatic albastrul din ceruri.

Povești îmi șopteai despre zâne și prinți
Și umbre adânci ce-au sculptat adevăruri.
Culori îmi pictai peste gânduri fierbinți
Pășind amândoi cu o iarnă alături.

Departe te-ai dus alergând după stele
Ori ele doar vrut-au al tău cald surâs,
Departe îmi ești, și iernile grele.
Dar tâmpla-mi așez peste timpul meu nins.

Coboar-o tăcere adâncă din nou
Cu geana înserării și-mi lasă un gând.
Departe îmi ești; doar șoapta-mi ecou
Saruta-amintirea iubirii zâmbind.

Și zâne și prinți din povești parfumate
Mă cheamă prin ierni să-nțeleg, să iubesc
Tot albul rămas peste gânduri și poate
Culori vor picta iar divinul ceresc.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

2 comentarii

  1. Carmen si Gabi

    Foarte frumoasa poezie ne incalzeste sufletele bravo bravo bravo

Adaugă comentariu