Timpul

Să știți de la mine, și să nu cumva să uitați, că timpul e necruțător. Nepăsător. Dur. Crud. Mai întâi ne oferă amintiri cât pentru o mie de vieți… după care ne ia oamenii care ni le-au oferit. Până atunci însă ne lasă impresia că el ne este dat din belșug în viață. Că avem destulă vreme să spunem mâine “te iubesc” ori “mulțumesc”.

Dar nu e așa. Iar timpul știe că e de datoria lui să ne amintească asta. Și o face, lăsând în urma oamenilor dragi numai amintiri. Iar nouă… doar regrete. Regrete pentru că n-am deschis mai înainte ușa pe care ne propusesem să o deschidem mâine. Regrete pentru că n-am ascultat mai mult, mai atent. Regrete pentru că n-am oferit mai mult și mai adesea timp, vorbe bune, căldură, pentru că n-am spus mai mult ori mai des una sau alta, că n-am nu știu ce și nu știu cum…

Timpul ne omoară în fiecare clipă șansele la mai des, mai mult, te iubesc, mulțumesc… Dar noi privim mereu în altă parte. Până într-o zi în care ne mor brusc șansele și ne rămân regretele, pe care suntem nevoiți să le privim așa cum n-am vrut să privim timpul, crezând c-avem destul.

timpul

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cristina Monica

Cristina Monica Blog | Facebook | De același autor

Giurgiuveancă. Traducătoare. Îndrăgostită de limba spaniolă și de scris. Scriu, pentru că, dacă nu aş face-o, realitatea ar ajunge să mă apese mult prea tare.

Recomandări

Adaugă comentariu