Timid poate, stângaci

Ce știu e că iubesc… Ca niciodată…
Că te iubesc pe tine,-așa timid
și-atunci când ți-e lumina tremurată
și-atunci când ești de liniște avid.

Când dimineața-mi bate în fereastră
spre tine mi se-ndreaptă primul gând,
și brațele, și ochii… Mai albastră
mi-e zarea când te vede apărând

și mai senină…Cântă-n mine valuri
de duioșie-atunci când îmi zâmbești
și marea îmi foșnește între maluri
când văd că-n dreptu-mi pasul ți-l oprești.

Ce știu e că iubesc… Ca niciodată…
Că te iubesc pe tine,-așa stângaci
și-atunci când ți-e lumina încruntată,
și-atunci când îmi vorbești, și-atunci când taci

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu