Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Târziu în noapte…

Labirintul nostru de fiecare zi

Cu toții urmăm același curs al zilelor stigmatizate propriului suflet. Avem un traseu aparent irațional, de neconceput într-o analiză profundă...

Continuare...


Powered by

Autor: Roxana Voicu

Târziu în noapte…

Roxana Voicu8 September 2016

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

Tarziu in noapte, ne amintim pe cine am iubit, pe cine am urat, ce ne-am dorit si nu s-a intamplat sau poate ce inca asteptam si nu zarim..

Uneori insomniile sunt bune si se pare ca atunci avem cel mai mult timp si curaj sa ne punem acele intrebari incomode pe care vrem sa le stergem din memoria noastra.

Timpul… Timpul pare a fi mereu in defavoarea noastra. Nu avem timp sa privim, nu avem timp sa ascultam, nu avem timp sa ne imaginam, sa visam, sa vorbim cu noi si sa ne intrebam ce se intampla, ce vrem, pe cine iubim si cat de fericiti suntem.

In schimb, noaptea avem timp. Noaptea nu te lasa sa fugi de ganduri, nu poti sa te mai ascunzi de ceea ce sufletul indura in tacere.

Noaptea iti amintesti de acea iubire ce te-a ranit si te-a izolat de speranta si optimism.

Noaptea retraiesti amintirile, le creionezi perfect in mintea ta si ai putea sa juri ca esti din nou prezent acolo. Vezi fiecare gest, auzi fiecare cuvant, iar apoi deschizi ochii si esti din nou cuprins de dor.

Pana la urma ce am fi noi fara amintirile noastre? De ce am vrea sa ne blocam amintirile daca ele sunt cele care ne definesc incontestabil in prezent? Cele mai frumoase amintiri devin cele mai dureroase atunci cand deznodamantul nu a fost cel dorit. Insa ele sunt ale noastre si realizam intr-un final ca doar cu ele am ramas din povestea noastra. Personajul principal din poveste nu poate fi adus inapoi, insa amintirile pot. Amintirile nu dor, ci doare atunci cand nu esti resemnat cu ce a urmat dupa.

Poate niciodata nu o sa ne resemnam, poate mereu o sa doara, insa o sa ne amintim ca am trait, ca am iubit, ca am suferit, ca am fost acolo. Pentru ca amintirile sunt cea mai buna dovada a existentei noastre, a ceea ce am fost si am devenit pe aceasta lume. Nu ne putem nega existenta, nu ne putem nega trairile, iar cel mai important: nu ne putem nega iubirea, chiar daca nu s-a implinit!

“Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim…” (Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene)

in-noapte

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Roxana Voicu

| Facebook | De același autor

Anii ma transforma permanent in veriga unui lant extrem de vechi, iar acel „eu” devine poate cel mai greu lucru de definit. Fiecare esec, fiecare suferinta, fiecare bucurie si fiecare persoana ce a trecut si a stationat in viata mea, reprezinta suma a ceea ce astazi sunt. Profunda, intr-o continua schimbare si mereu in cautarea binelului, traiesc diferit si imi asum fiecare calitate, fiecare defect.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.