Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Țara de carton și vată

Străini

Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii Dacă desculţă iarăşi trec...

Continuare...


Powered by

Țara de carton și vată

Sorin Tudorde @
26 November 2014

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

O poezie pentru copiii mici și (mai ales) mari.

În țara ceea nu deosebești piatra
de pasăre sau duh:
sunt de vată și carton.

Cine vrea își scoate sufletul,
îl pune alături
și-l privește ca pe o ființă streină:
am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.

Oamenii-păpuși cântă rugăciune mută:
Dumnezeul lor are barbă albă.
Oameni păpuși și duhuri de vată!
Zâmbete de pastă!
Pomi de cauciuc!
Ochi candizi și ficși!
Culorile sunt palide, nu țipă.
Spațiul are doi metri cubi.
Focul e o cârpă roșie și îl iei cu mâna.

Țara asta a mâzgălit-o, pe carton, un copil.
Copilul visează: nu-l trezi.

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994),
Țara de carton și vată (din volumul Elegii pentru ființe mici, 1931)

tara-de-vata

(foto)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.

Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.