Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Taci

Fotografia pescarusului în zbor

Despre zbor, despre mare, despre dor, despre viață… O serie de fotografii cu lungă expunere ale unor pescăruși realizate de...

Continuare...


Powered by

Taci

Vladimir Stoicescude @
3 October 2013

Susține și tu Webcultura. Mulțumim!

Vezi aici cine sunt cei cărora le mulțumim până acum.

Tânăr sau bătrân nu sunt, însa m-au cam lăsat picioarele.

Este o zi de marți sau, poate, într-o Martie, ce contează. Mă așez greoi în scaunul meu preferat, cel care scârțâie. Deschid pe “Adam cel Voinic și Merele de Aur”, cartea mă privește duios și mă lasă să dorm.

Se face că alunec rapid pe infinita Coloana a Infinitului. Sunt surprins pentru că alunec în sus, râd și alunec mai departe. Penumbra mă înconjoară și instinctiv îmi țin respirația. Mi-e frig, continui sa alunec …

Plămânii încep să mă doară. Probabil am schimbat țigările, probabil am uitat să respir. Nevrednicul și muritorul meu trup mă forțează. Râd și îmi imaginez că sunt un siren, râd mai cu poftă când îmi imaginez dezamăgirea marinarilor. Simt cum aerul și mirosul de putreziciune îmi picură în creier. Vreau să vomit, însă ajung.

*penumbra continua*

Dumnezeule unde mă aflu? Dumnezeu tace. O caut pe Luminița, Luminița tace. În depărtare văd câțiva licurici flexându-și mușchii. Sunt maiestoși, fac sex, bravo lor.

– Bună Luminița!
– Bună Vlad!

Pornesc înspre locul orgiei, ghidat fiind de Luminița. O întreb de sora ei Speranța, ea mă acuză că sunt un hedonist pervers și mergem mai departe.

Nu văd aproape nimic, de supărare dau cu tibia în primul lucru care îmi iese în cale. Încerc să înjur, Luminița îmi dă o palmă. În jurul unei coroane de flori ofilite se află portretul unei creaturi. Nu văd nimic, o cert pe Luminița.

“Aici se Odihnește Capra Familiei Ionescu”

Mirosul mort și putred continua să-mi picure, mi-e scârbă și merg mai departe. Către licurici, spune eu. Către licurici, spune Luminița.

“Aici se Odihnește Capra Familiei Murea.
Să te iubim a fost ușor, sa te uităm este imposibil”

“Nici lacrimile, nici durerea,
nimic nu e de-ajuns sa schimbe-n mângâiere
timpul care trece trist și mohorât
de când a căzut a vieții stea
a dragei noastre Capra Familiei Nicolae”

– Către licurici, spune Luminița.
– Către lumânări, spun eu.

Simfonia pământului umed, îmbibat în putred și în sânge. Un preot singur slujește un mormânt încă deschis. La căpătâi sunt patru cruci, el cântă:

“Doamne, pe cei ce întru nădejdea Învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârșit și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeață, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea și unde cercetarea feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi Grațian, Lucia, Speranța și Luminița.”

Luminița zbiară, tremură, se prăbușește și se stinge.

“Aici se odihnește familia Procopie, uciși pentru o capră de Vecinului”

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.