Tablou

Mă recunoști? Sunt glasul dimineții
Ce ți-a ieșit în drum cu ciocârlii,
Un clopot, săruta pe creștet ziua
În clipa când la geam ai răsărit.

Un dangăt lin se risipea în cercuri
Duminica-mbrăcând în sărbători,
Privirea ta, trecea în mângâiere,
Peste orașul dezbrăcat de nori.

Acoperișuri roșii, somnoroase,
Sub ochii tai pe rând se-nviorau,
Hulubării de vise prietenoase,
Ferestrele ofranda-ți aduceau.

Și iar te-ntreb, mă recunoști iubite?!
Ori doar în dimineți mă poți privi?!
E seară-acum, orașul se destinde,
Făclii la geam, iubire tăinuind.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Daniela Konovala

Daniela Konovala Facebook | De același autor

Sunt nascuta vara, iubesc ploaia si marea si nisipul. Si aerul sarat il port in piele. Iubesc oamenii si viata si singura mea patrie e iubirea.

Recomandări

Adaugă comentariu