Tablou

Mă recunoști? Sunt glasul dimineții
Ce ți-a ieșit în drum cu ciocârlii,
Un clopot, săruta pe creștet ziua
În clipa când la geam ai răsărit.

Un dangăt lin se risipea în cercuri
Duminica-mbrăcând în sărbători,
Privirea ta, trecea în mângâiere,
Peste orașul dezbrăcat de nori.

Acoperișuri roșii, somnoroase,
Sub ochii tai pe rând se-nviorau,
Hulubării de vise prietenoase,
Ferestrele ofranda-ți aduceau.

Și iar te-ntreb, mă recunoști iubite?!
Ori doar în dimineți mă poți privi?!
E seară-acum, orașul se destinde,
Făclii la geam, iubire tăinuind.

Daniela Konovala

Daniela Konovala Facebook | De același autor

Sunt nascuta vara, iubesc ploaia si marea si nisipul. Si aerul sarat il port in piele. Iubesc oamenii si viata si singura mea patrie e iubirea.

Recomandări

Adaugă comentariu