Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Suflet – calatorul meu strain

Avioane, frate!

Priviți filmul care urmează. Are doar 90 de secunde. Ei bine, în cazul în care nu ați privit cu foarte...

Continuare...


Powered by

Autor: Corina Paraschiv

Suflet – calatorul meu strain

Corina Paraschiv26 July 2017

De fiecare data cand locurile cunoscute ne devin straine si firea nu-si gaseste locas in niciun cotlon al vietii, se ridica deasupra noastra, triumfatoare, nefericirea. Si plimbandu-se asa, fara de graba, prin mintea noastra… ii cere duhului sa se dezbrace de vise.

Totul doare, devenind amar vazduh fara de rasarit sau de apus. Oglinda se schimonoseste alungandu-ne, instrainandu-ne de ziua cea de ieri… si furibund inchide ziua de maine, sperand sa ne ucida clipa. Cu maini reci , pipaim vergelele de rugina ale timpului, schelalaind regrete, pe care nici nu le pricepem, caci suntem purtati de incomensurabile tristeti salbaticite de refuzul iubirii: nici floarea nu-i mai floare, nici zarea… zare, nici viata nu este, doar urzeala de vid.

Si omul, fiara neimblanzita de dor, este supus de vis, si-n evadare vie se-arunca-n largi vai de haos si minciuna – dulce utopie a Pandorei. Atunci, ochiu-nchis pe dinafara desteapta largi carari de sacru vis, descatusare de sine, alungare de eu, cand deodata apare in oglinda – eternitatea, cu chip cioplit din mine, din tine, din avatarii nostri , pazitori de suflete. Dar tu, te-mpotrivesti, nefericire, si-n snopi de zadarnicie legi sufletele pereche pana cand marea isi umple valurile din cantecul silabic al vocilor noastre… a vocii tale, a vocii avatarurilor, care ne poarta hlamida de sange a zilelor.

“Buna seara iubite, te astept ca si cand…” se aude in noapte, pe un disc ce sare mereu, perfect simetric, la cuvantul “cand”, caci timpul, pana si-n melodie, ne este refuzat. Lumina se stinge, nu se aud decat valurile – apa de vis a sufletului- ce ne-mbraca firea, placerea brizei devine clara, pielea se razvrateste-n fiori de credinta si sufletul se lasa purtat in visul acela pe care nici macar nu l-a strigat.

Se zbat nefericirile, dar apa revarsa silabele aruncate-n cuvant, pana la tine, calatorule strain ce stii sa-mi inblanzesti cararile.

Nu mor nefericitii de nefericire…

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Corina Paraschiv

Corina Paraschiv

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.