Cu dedicație... Să fii ce ești, Cu fruntea sus să vezi Doar ce-i frumos şi bun! Să fii din piatră, din granit, Când cei din jur te-or fi jignit! Nu-ţi pese de ţăruşul lor! Ei
Cu tristețe, despre dragoste. Și cum s-a stins fără de veste Amorul cel nemărginit De-ți pare că e o poveste Ce alții ţi-ar fi povestit. Și cum mereu în cale lungă Trec norii peste mări
De dragoste și dor... De-ai ști, iubite, cât de mult Mi-i dor ca glasul tău s-ascult, Ai veni pe-aripi de vânt Și mi-ai spune un cuvânt. Vorba fie rea sau bună, Am vorbi-o împreună, M-ai
O scurtă poezie de dragoste. În cenușă stă ascunsă Foarte-adese o scânteie Și-o iubire nepătrunsă Într-un suflet de femeie. Și de patimă e arsă Inima ce ţi-am dat ţie, Dar iubirea-n ea neştearsă A rămas
Mihail Sadoveanu recitând "O, mamă...", poezia lui Mihai Eminescu. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii
Deși pe cer e-aceeași lună... Deși pe cer e-aceeași lună - Dar unde e cea de-altădată Minciuna vieței ce mă-mbată - E azi o altfel de minciună. Ca și atunci, duios răsună Cavale-n noaptea înstelată,
Ai simțit și tu, nu-i așa? Ai ochi fascinatori de șarpe. Ai ochii verzi ca lacul blestemat În care-atrași de mișcătoare ape Atâția trecători s-au înecat. Ai ochii verzi și-atât de mincinoși... Când mă opresc
Încă o dovadă că pisicile au cucerit lumea cu mult înainte de apariția Facebook. Savanți severi, plecați pe luneta planetară, Ca și amanți frenetici, când vârsta li-e-n declin, Iubesc voinica, blânda pisică din cămin, Ca
De dragoste, de noapte, de singurătate. Nemărginită bolt-a nopţii, Deschide tainica ta carte Şi-ascultă-mi glasul zbuciumării Neputincioase şi deşarte. Doar mila ta n-o să se stingă Când două mâini tremurătoare Îşi împreun‘ nevolnicia În chip
Cu dedicație, pentru toți iubitorii de frumos. Dezîmblânzirea, frumoasa poezie a lui Nichita Stănescu, recitată de Horațiu Mălăele pe o grafică realizată de Ryan Woodward... ..și un omagiu adus lui Nichita Stănescu de către neîmbânzitul
Cei se vor regăsi în acestă poezie vor fi, probabil, numiți "neînțeleși". Iar ei se vor mândri cu asta... -Ce e cu tine, m-a-ntrebat el -mi-e altceva -ți s-a făcut de plop, ți s-a făcut
Dă-mi mâna și hai să fugim înainte... Aruncă-ți văpăile negre din gene hotarul din tine și mersul alene, dă-mi mâna și hai să fugim din hotare copila mea dragă, e soare, e soare
Noroiul cărării
Pentru aceia care îndrăgesc poezia. Un stejar era gata să-și aducă aminte. O colină visa multe vise. Un fluviu iubea înserarea mai tare decât e voie să iubești. Flăcării sale temătoare lumânarea își povestea copilăria.
Îmbrățișează-mă... Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături Și ține-mi capul strâns să nu tresar Când somnul bont la care-s condamnată Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar; Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa Cum ții să nu se verse un potir Și pune-ți
Poetul trăiește pentru fiecare dintre noi. Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora