Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Soţi disperaţi – Un cuplu ciudat

Romani frumosi: o galerie foto a valorilor romanesti

Expozitiile cu portretele realizate de Matei Buta unor personalitati contemporane vor putea fi vizitate in perioada 11 mai – 17...

Continuare...


Powered by

Soţi disperaţi – Un cuplu ciudat

Mădălina Dumitrachede @
23 November 2013

O comedie retro.

La fel de spiritual, la fel de “teatral” ca şi, probabil, la data premierei absolute (din 1965 pe Broadway) se arată a fi astăzi acest inepuizabil… Un cuplu ciudat al lui Neil Simon, înscenat într-o linie tradiţionalistă, cu o vădită grijă pentru respectarea literei şi spiritului textului, aşa cum este în montarea de la Teatrul de Comedie din Bucureşti.

În actualitatea tulbure a secolului al XXI-lea, când rolurile sunt total încurcate între sexe, lectura scenică a unui text scris în anii ’60 ai secolului trecut poate părea un act de curaj sau de normalitate. Regizorul Liviu Lucaci a abordat temele din piesă într-o manieră sobră, fără modernizări forţat-actualizante. Astfel, prietenia, căsnicia, îmbătrânirea sunt tratate în stil retro, păstrând amprenta mentalităţii acelor vremuri.

Spectacolul, încadrat în decorul semnat de Ştefan Caragiu, recompune atmosfera epocii, mizând în exclusivitate pe virtuţile comice ale textului şi ale distribuţiei. Actorii au fost îndrumaţi de regizor spre un joc firesc, fără să fie solicitaţi pentru mari acrobaţii de mizanscenă, ci contând pe calităţile lor, în cele mai multe dintre cazuri vădite cu prisosinţă.

Actorii apar la rampă aşa cum i-a imaginat dramaturgul american – şase amici, împătimiţi jucători de poker, se reunesc în faţa publicului, fiecare etalând personalitatea şi stilul său.

Cadrul este cel al unui apartament din New York-ul anilor ’60. Şarja comică, prezentă în text, e potenţată simpatetic prin decor, costum şi prin elementele de recuzită (discurile din vinil, telefonul cu disc şi o multitudine de fotografii de familie, în rame retro).

Partenerii de joc sunt costumaţi în concordanţă cu tipologia căreia îi aparţin. Oscar Madison (Alexandru Conovaru), proprietarul casei, este relaxat, aproape neglijent în ţinută, purtând nişte pantaloni largi, prinşi în bretele şi o pălărioară înflorată. Poliţistul Murray (Marius Drogeanu) poartă uniforma NYPD, contabilul Vinnie (Bogdan Ghiţulescu) are cotierele negre la vedere, iar Speed (Şerban Georgevici) nu îşi încheie nasturii de la o cămaşă XXL.

Actorii relevă faptul că textul şi-a păstrat, încă, intactă toată forţa satirică. Întregul se prezintă sub forma unor întâmplări pe care actorii se întrec în a le prezenta publicului cu cât mai mult haz. Personajele parcurg astfel, în cadenţele săltăreţe ale actorilor, culoarele deja bătătorite ale tipologiilor, dar cu clare individualizări. Structura relaţională a actanţilor este, pe cât de ordonată, pe atât de semnificativă. Personajele sunt fixate într-o ţesătură geometrică de relaţii, bine susţinute de actorii reuniţi în această distribuţie.

Alexandru Conovaru păstrează datele ”native” ale lui Oscar: înclinaţia către leneveală, dezordine şi atitudinea-stereotip de neglijent în toate. Ţinuta sa ultra-lejeră pare că tot îl ”încorsetează”, bretelele devenind enervante pentru o persoană greu de subordonat ca el. În contrast cu el, se situează Angel Popescu. Deşi la prima sa apariţie are aerul unui pudel pierdut ”în marele oraş”, el îşi va uimi spectatorii cu remarcabila sa conştiinţă de sine. În pofida aerului de ”victimă perfectă”/sinucigaş, el este perfect conştient de tendinţele sale cicălitoare, ştiind bine că ele l-au îndepărtat de soţie, după doisprezece ani de mariaj.

Felix (“fericit” în latină) nu poate suporta neglijenţa lui Oscar, fiind un adevărat maniac al curăţeniei. Angel Popescu, cu aerul lui Stan Laurel (din celebrul cuplu al comediilor slapstick din anii ’30), instaurează ordinea şi curăţenia în apartamentul lui Oscar, dar şi…teroarea. Sub masca placidităţii nedisimulate, se ascunde un ”tiran” al imaculatului. Actorul împinge defectele de caracter ale personajului până la şarje excesive. Comicul său este viu şi foarte colorat; agitat şi mucalit se ascunde în dosul ”măştii” de nevrotic de tot hazul, fiind un soi de Bree Van de Kamp din celebrul serial american Desperate Housewives.

Coabitarea celor doi vechi amici, timp de trei săptămâni, este o bombă cu ceas. Nevoit să îl adăpostească pe Felix ca să evite o aşa-zisă sinucidere, în fapt un exces de ipohondrie, Oscar se vede constrâns să se schimbe. Micile lui libertăţi sunt îngrădite pentru a face faţă cheltuielilor pricinuite de divorţ (atât al lui, cât şi cel preconizat de soţia lui Felix). Aceşti ”Fred & Barney ”(referinţele aparţin autorului, contemporan cu sitcom-ul produs de Hanna-Barbera), departe de a fi incolori, stârnesc hohotele de râs ale publicului. Stilul clasic, aparent simplu, al lui Alexandru Conovaru, are efecte bine controlate, subliniind pledoaria pentru generozitate şi toleranţă. Povestea celor doi bărbaţi nevoiţi să convieţuiască, în ciuda temperamentelor antagonice, sintetizează viziunea autorului asupra relaţiilor, asupra prieteniei.

Textul lui Neil Simon a fost distribuit unor actori ce pot exterioriza cu brio comicul de caracter şi de situaţie, din replică şi atitudine. Speed – Şerban Georgevici se achită de rol corect, dezinvolt, dar parcă nu cu suficient farmec şi…viteză. Murray – Marius Drogeanu se îndreaptă spre un joc aproape de firesc, redând cu acurateţe rigiditatea poliţistului. Vinnie – Bogdan Ghiţulescu practică un stil comic mai reţinut, mai sobru, dar nu mai puţin eficace, relevând disponibilităţi pentru caricatura în filigran.

Singurele prezenţe feminine sunt cele două surori, Cecilia şi Isabella, de origine italiană, vecinele invitate să mai destindă atmosfera din ”cuibul” lui Oscar. Delia Nartea şi Gloria Găitan, un duo à la Pat & Patachon, ajută echipa masculină de actori. Delia Nartea este intempestivă şi maternă, mereu copleşitoare, cu tot aerul ei de pin-up girl. Gloria Găitan completează duetul feminin, prin abordarea mai directă, împingând acţiunea către punctul culminant.

Spectacolul instaurează o caldă familiaritate între scenă şi sală şi, mai ales, prin abilitatea de a da faptului mărunt de viaţă relevanţă artistică. Delimitând esenţa de aparenţă, întreaga echipă de la Un cuplu ciudat dă publicului ocazia de a-şi regăsi unele întrebări despre căsătorie, amiciţie şi îmbătrânire, pitite într-un decor ostentativ retro.

Autor: Neil Simon
Prezentat de: TEATRUL DE COMEDIE
Distribuţie: Oscar Madisson – Alexandru Conovaru, Felix Ungar – Angel Popescu, Murray – Marius Drogeanu, Speed – Şerban Georgevici, Vinnie – Bogdan Ghiţulescu, Cecilia – Delia Nartea, Isabella – Gloria Găitan.
Scenografie: Ştefan Caragiu. Regizor: Liviu Lucaci. Traducător: Alexandru Deva.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.