sonet

iubirea mea, te-am născut dintr-o idee, dintr-o rază de soare înfiripată dintr-un gând … senin…
aveai gust de pâine rumenă , plămădită în cerul inimii mele, din visele mele
și pășeai desculță prin ploaie… lăsându-te îmbrățișată de vânt, sărutată de frunzele rătăcite prin parcuri, chemându-mă…
știai că sunt în adierea aspră de vânt și-n hora de frunze care dansa în jurul tău înlănțuindu-te,
în poezia pe care o respirai și-n duminica pe care o iubeai…
înfiorată, ai renunțat să mai zbori, dorindu-mă aproape de inima ta, fără a mai călători în chip neștiut, nutrind să mă lepăd de avatarurile prin care te seduceam, te încântam, te inspiram
pentru a-ți fi mai puțin dor și mai multă prezență…
atât de frumos cântai… atât de duios pășeai…
imaginea ta era picurul de frumos și lumină care se așterneau în sufletul meu pentru a redeveni certitudine și nu fulgurantă mirare a ochilor tăi …
pășeai în fața mea desculță, prin ploaie…
și te redescopeream ca pe o poezie veche, păstrată, mototolită, uitată într-un colț de suflet
iubirea mea, chemarea mea… poema mea…

sonet

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Traian Calistru

Traian Calistru De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu