Și plouă…

Si plouă iar și picură mărunt
Și norii-s grei și totu-i nemișcare,
E-ntunecat și timpul e cărunt
Tot așteptând în loc, un strop de soare.

Printr-o perdea de ceață copacii par fantome
Îmbrățișați de iele în dansul lor nebun,
Sălășluiesc centauri în scorburi fără forme
Și din copite arse ridică-un nor de fum.

Un orologiu vechi si mut din antici vremuri
C-o ultimă suflare expir-un sunet plâns,
Pendula ruginită de tainice blestemuri
Ramas-a-n nemișcare cu un șurub prea strâns.

Un singur zgomot surd ecoul îl străpunge
Cand stropii de safire blând biciuie pământul,
E singura culoare pe cerul ce se frânge
În fulgere prea albe, tunandu-i vremii cântul

si-ploua

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu