Și mă duc, mă duc a-înfiorare

infiorareBalansoarul gândurilor mele
Leagănă iubirea printre stele.
Bate-un vânt, pleacă-un gând
Frunză legănată sunt
De la inimă până ele.

Iarba mea frumoasă, unduită
Ești aleasa cerului gătită
Tot cu foi de trifoi
Înverzind de-atâtea ploi
Te petreci prin lume înflorită.

Iar miroase-a rai întreg pământul
Și a floare seamănă cuvântul.
Zvon de nori, de furtuni
Dar copacii mei nebuni
Își agață-în ramuri iar veșmântul.

Eu mă duc încet pe o cărare
Înspre unde soarele răsare
Și apoi din răsărit
Mă îndrept spre asfințit
Și mă duc, mă duc a-înfiorare.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu