Si inmultit la doi, sa inflorim

doiNu mai clipi in ochii mei intr-una
Si nu-mi mai suspina in piept, mereu,
Cand inima imi bate ca nebuna
Nu te mai zbate-n ea, pribeagul meu.

Nu ma privi din stele nopti de-a randul,
Sa nu ma faci un tremur ca de plop,
Dar pune luna cratima pe randuri,
Spre-a nu lasa singuratatii, loc.

Nu te mai duce drumului padurii,
Pierdut in ea te rog, sa nu ramai,
Da-mi floarea ta, necunoscuta lumii,
Sa-mi fac in miezul noptii, capatai.

Nu mai sopti in zori, cu liliacul,
In violete raze stralucind,
Hai, lasa tot, s-a intristat cerdacul
Caci pasii nu ti se aud venind.

Tacerea ne striveste nemiloasa,
Sub talpa ei incet, incet, murim,
Mi-e dor sa fim iubiti, la noi acasa,
Si inmultit la doi sa inflorim.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu