Și dacă te întrebi

Mi-ai pus în mâna flori de nu-mă-uita
Rupte în grabă din inima-ți nebună
Sămânță le e iubirea, iar focul rădăcină
Doar gânduri și visuri petala mărita.

Seninul l-ai cuprins în această albăstrea
Când o privesc să-mi scalde clipa grea
Când drumul de la răsărit înspre asfințit
De soare și culori va fi lipsit.

Și dacă te întrebi ce-am făcut cu ele
Le-am păstrat sau doar am risipit petale?
Să știi ca seninul mi l-am prins în gând,
cu el să picur mereu peste al meu cuvânt.

Iar focul l-am lăsat să-mi curgă prin vene
Treză să-mi țină inima când vin gânduri viclene
În clocot să-și găsească puterea și simțirea
E taina în care se ascunde pe veci iubirea!

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu