Sfârșit

Au expirat cuvintele-mi nescrise, metaforele-au devenit tăceri,
Iar versurile toate fost-au zise și-i sacrilegiu să îl iau pe Ieri,
Să-l tot îmbrac în haine demodate, să-l înnoiesc, dar cu același stil,
Să-l primenesc, dar doar pe jumătate și doar cu materialul inutil.

În dosul unui zid s-a-nchis Cuvântul și s-a-ncuiat cu lacăt greu de plumb,
Ca litera să nu-și mai ia avantul zburând, de dor, pe foi într-un vers tâmp
Cătând răspuns și poate alinare în vârful unei pene cu cerneală
Ce scrijeleste iar cu disperare același laitmotiv – iubirea ideală -.

Apus-a gândul dup-un deal albastru cu-mpletituri de crengi în roșu-aprins,
Luat-a drumul vechi, de lup sihastru în căutarea focului nestins
Ce încă arde-adanc și tot mocnit, scoțând un fir de fum cu iz de ceață,
Stiind precis că versul s-a sfârșit. Niciun cuvânt n-a mai rămas în viață.

sfarsit

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu