Centenar Gherasim Luca. Omagiat de poetul Valery Oișteanu. Vineri, 6 septembrie 2013, ora 20, Clubul Țăranului.
Gherasim Luca (Bucureşti, 1913 – Paris, 1994), omagiat la centenarul naşterii de către Valery Oișteanu, a fost un poet româno-francez, considerat un teoretician inovator al suprarealismului şi unul dintre poeţii importanţi francezi ai timpului său. Întâlnindu-l la New York în 1984, Valery Oișteanu a devenit un prieten – admirator al acestuia.
Valery Oişteanu a debutat cu cartea de poezii Proteze (Editura Litera, 1970, București), apoi a ales să plece la New York. Asumându-şi DADA şi suprarealismul ca linii directoare ale poeziei sale, Valery Oişteanu este cunoscut şi pentru influenţele din practica Zen integrate în happening-uri de poezie si jazz. Poemele lui Oișteanu reflectă influenţa mentorilor săi suprarealiști: Gellu Naum și Gherasim Luca.
Ultimul volum publicat la New York de Valery Oișteanu, intitulat Privilegii în Purgatoriu (Perks in Purgatory, Fly by Night Press, 2010), este o selecţie de poeme-jazz (Jazzoetry), fiind de fapt o contribuţie la stilul de performance iniţiat de Gherasim Luca. Valery Oișteanu va fi acompaniat de saxofonistul Mihai Iordache, cu care a mai creat şi alte spectacole, precum cel de anul trecut, intitulat Un vis erotic, la Foto Cabinet de pe Str. Lipscani din Bucureşti.
Seara de poezie și jazz de la Clubul Ţăranului (vineri, 6 septembrie 2013, ora 20, cu intrare liberă) a fost concepută la New York şi va fi preluată la toamnă şi pe meleaguri americane.
RUE DE JOSEPH DE MAITRE
de Valery Oișteanu, pentru GHERASIM LUCA
De pe podul Mirabeau, zboară un înger cu aripi ude
De la etajul casei lui Gherasim cade o pană însângerată
„Nu e loc pentru poeţi în lumea asta‟ înghesuită de netoţi
O bucată de asfalt poartă numele lui Paul Celan
Cade şi ea în apele Senei cu zgomot şi ţipat, cu plânset
Un cal răsturnat învelit în cearceafuri trage brişca cu mortul
Și se împotmoleşte în făţărnicia Franţei
Voi ne-aţi omorât poeţii şi vă trag la răspundere!
Răsfoind calendarul istoriei literare:
Ilarie Voronca, Benjamin Fundoianu, Paul Celan, Gherasim Luca
Pulsul meu slăbeşte, aş vrea să mă sinucid aici, în fotoliul meu
La fereastră cântă o pasare albă
„Dialectica dialecticii‟, mi se sparg urechile
Tai fotografia în pătrate egale
„Cubomania‟ nudului, libertatea şi limpezimea morţii
Eşti transparent, te-ai dizolvat în apele Oceanului,
Balenele vor face dragoste pasionantă, apasionantă, pasantă…,
Pass… pasteurizata, passpartizantă
Evreul, poetul nu se ascunde după cortină
El se autoexecută, nu e om, e un suflet’
O dublă negaţie, o tripla renunţare
Moarte e un voiaj limpede a unui „vampir pasiv‟
Care face tumbe în spaţiul erotic
Ne-am întâlnit la colţul destinului American
Și ne-am împletit braţele ca lianele albastre,
Pe viaţa şi pe moarte și pe veci.
Din volumul Poeme din Exil (Editura Paralela 45, Bucureşti, 2000)
