Se clatină timpul

Se clatină timpul, iubite
În noptea-ntristării din noi.
Alunecă pașii ’napoi
Iar umbră pe umbră se minte.

Se clatină timpul, și moare
Secundă-n secundă prin noi.
Prin noaptea spălată de ploi
Doar ochiul speranței mai doare.

Se clătină timpul-n povestea
Legată cu dorul de noi.
Ne macină-n zâmbet și-apoi
Ne-azvârle-n furtună și nea.

Se clatină timpul, iubite
Alunecă clipa-n noroi.
E ploaie, e vânt și prin noi
Doar dorul mai stă să-l înfrunte.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu