Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Scurt tratat de aroganță

O suta

O sută de oameni, o sută de vieți, o sută de vârste. În 150 de secunde. În octombrie 2011, artistul...

Continuare...


Powered by

Scurt tratat de aroganță

Vladimir Stoicescude @
10 October 2013

Am tendința să fiu arogant. Ce-i drept, atitudinea mea este (sper) fundamentată.

Nu sunt genial, însă am tendința să mă uit în jur și asta îmi dă curaj. Sunt însă nevoit sa fiu obiectiv, chiar dacă minciuna către sine este un fenomen uman.

Un om călătorește, cu trenul, de la Paris la Londra. Ajungând la intrarea în tunel, se ridică de pe scaunul cald și pornește către cafenea. Este oarecum lezat de durerea crâncenă pe care o simte-n creier, dă vina pe viteză și visează mustățile din lapte cald. În timp ce merge pe culoar simțind că este neînțeles și suferind de geniu, se împiedică de glezna subțire a unei subțiri domnișoare și plonjează către covorul prăfuit al Eurostarului. În momentul atingerii covorului este lovit de un gând ciudat, poate profetic:

un om merge pe culoarul unui tren, ca mielul spre tăiere, către deraiere. Privind pe geam tunelul scufundat în apă, el înțelege viteza muribundă a trenului. Își vede pasul neîndemânatic, încet, nu sprinten. Simte că stă pe loc, simte cum viata lui stagnează comparativ cu trenul.

Curând însă… sufletul îi râde: râde arogant și plin de sine, râde de apa mai înceată care îl înconjoară.

Concluzionând: relativ cu trenului, omul merge cu viteza “x”. Trenul gonește spre dezastru cu viteza “y”. Însă comparativ cu apa, omul gonește cu viteza “x+y”.

Oare nu este aceasta metafora evazivă a succesului?

Sunt relativ un om de succes, însă sunt și un om lipsit de succes. Călătoresc prin viață, comparativ cu trenul, cu viteza banal de înceată a omului “x”. Însă, în același timp, comparativ cu lumea care mă înconjoară, sunt trenul care gonește nebun către dezastru – “x+y”. Cum definim succesul atunci când suntem, în același timp, și sclavi și regi?

Succesul este relativ și este imposibil de definit. Considerând că “el” nu este o entitate în alb și negru, conturul său gri îl face inexistent în adevăratul sens al cuvântului.

Ce numim noi “succes”, este doar o încercare de a ajunge către finalul unui spectru, final pe care nu îl vom atinge niciodată. Trebuie să acceptam că “el” nu este of idee liniară, succesul trăiește multidimensional.

Este dificil să suferi de aceasta maladie atunci când înțelegi cu adevărat: oricât de bun ești tu, există cineva mai bun. Când tu privești din tren, bolnav de aroganță; când râzi și scuipi și arăți cu degetul la apa înceată ce te înconjoară…

Nu uita, ești nesemnificativ în comparație cu trenul.

Pictură de Roby Dwi Antono.

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.