Scrisoare către un aviator

O scrisoare nu se compară cu un sms. Întotdeauna este mai elegantă, chiar și virtuală.

Atât de drăguț și dulce mi te imaginez. Aștept de atâta timp să îmi răspunzi, dar poate că în zadar mai scriu. Dor îmi este de tine, dragule. Dor să mă agăț de o dunguliță de culoare neagră. Dor îmi este să mă scoți din negură….

Tricoul, coincidență sau nu, când ne-am roșu îl aveam, împreună, amândoi…
O iubire irosită, oare să îmi fie?
Nu va fi ca în film, unde tu mă vei căuta, și vom fi fericiți până la adânci bătrâneți…

Dar eu te voi aștepta, până când negura aceea mă va înghiți. Te aștept, dragul meu, I. ( căci nu îți voi spune numele, care totuși este atât de dulce ).

A ta, Andreea.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Andreea T.

Andreea T. De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

2 comentarii

  1. dungulita.misterioasa(at)mail.com

    Amintirea este vie. Speranta nemuritoare.

  2. Jucan Iulian

    Tricoul rosu a fost ros de rechinii uitarii, aviatorul naufragiat este dat disparut in oceanul incetosat. Anunta-ma, te rog daca stii vreo veste de el, pentru ca il caut de atata timp. Poate avem(mai avem) vreo sansa…

Adaugă comentariu