Din cuprins:
Disparitia unui figurant Se-acrește primăvara și ea pe stărvul crăcii Și claunul bocește în spatele barăcii Și rufele bătrâne îl...
Continuare...14 March 2016
Fetita mea,
Dacă, într-o clipă, Dumnezeu mi-ar spune că trebuie să-mi fac bagajul pentru a pleca departe, într-o călătorie, probabil ca nu aș lua cu mine niciun lucru, nimic din tot ce am avut, dar l-aș ruga pe Dumnezeu să-mi lase intactă memoria evenimentelor și, mai ales, memoria clipelor petrecute cu tine.
As pierde, acolo unde sunt, valoarea lucrurilor, dar în mod cert mi-aș aminti de semnificația lor.
Apoi, instalat în locul acela, probabil, pustiu, as dormi mai putin, dar as începe să visez mai mult, încercând să recreez lumea din memorie. Și asa fiind, având neștearsă pe retină imaginea chipului tău, a ochilor tai, a mânuțelor tale și a zâmbetului tău frumos aș reclădi un mic univers: soarele l-aș recompune din lumina ochilor tăi, iar din zâmbetul tău aș face o zi senină de vară, memoria glasului tău s-ar preschimba într-o adiere de vânt, copacii ar înfrunzi din nou, florile s-ar deschide senin aidoma chipului tău, iar peste toate, ca-ntr-o așezare frumoasă, mânuțele tale ar mângâia toate lucrurile, deșteptându-le la viață.
Vezi, fetita mea, de ce-ți spuneam, că tu ești universul meu.
Oamenii îmbătrânesc și mor atunci când încep să uite semnificația lucrurilor și a clipelor trăite, atunci când încetează să mai viseze.
Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Mulțumim!
Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.
Nascut in Timisoara in 8 Martie 1975. Absolvent de filosofie, freelancer in domeniul traducerilor, scrie proza scurta, eseuri si poezie. Carti publicate: Scrisoare catre fiul meu, Das Schattenspiel. In pregatire: Viata la 40 de ani.