Să vorbim românește

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.

Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul
Şi simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.

Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!

Bogdan Petriceicu Hasdeu (26 februarie 1838 – 25 august 1907)

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Un comentariu

  1. GRM

    Frumoasă-i limba noastră

    Pe ramul verde tace
    O pasăre măiastră,
    Cu drag și cu mirare
    Ascultă limba noastră.

    De-ar spune și cuvinte
    Când cântă la fereastră,
    Ea le-ar lua, știu bine,
    Din, sfânta, limba noastră. (Grigore Vieru)

    Dragoste de limba româna

    În poezia tuturor popoarelor, dar mai ales a noastră
    Există o dragoste de limbă ce e firească,
    Există o dragoste de frumusețe si de dor
    Care se vrea transpusă în cuvinte și să trăiască
    În sufletele și inimile tuturor,
    Ca s-o iubească, folosească și insuflețească
    Asemeni copacului înalt și roditor.
    E ceea ce fac marii poeți cu această bogație
    Când cunună în versuri frumusețea cu înțelepciunea vie.

Adaugă comentariu