Să nu mai pleci

Să nu mai pleci… Mi se-mpietreşte gândul
la gândul că-ntr-o zi ai dispărea
şi că de tine, poate, vieţi la rândul
nu aş mai şti nimic, iubirea mea.

E-atâta vară înrămată-n mine
de când cu glasul mării m-ai strigat
şi ai venit cu braţele-arhipline
de trandafiri, pe ţărmul meu mirat

de-atâtea valuri ninse de tandreţe.
Să nu mai pleci… Nu cred c-aş suporta
de ceru-ţi niciun zbor să se dezveţe
Am fost şi nu voi fi decât a ta…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu